3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROÁCĂ, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covată (scurtă și lată). 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară. 3. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalâc. [Var.: (reg.) troc s. n.] – Din germ. dial. Trok.

TROÁCĂ, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covată (scurtă și lată). 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară. 3. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalâc. [Var.: (reg.) troc s. n.] – Din germ. dial. Trok.

TROC2 s. n. v. troacă.

troa sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) treucă, trio~, ~agă, ~ocă, troc (Pl: ~oace, ~uri) sn / Pl: ~ace, (reg) ~oci / E: ger dal Trok] 1 (Pop) Covată scurtă și lată, făcută de obicei dintr-o singură bucată de lemn scobit Si: albie, (reg) copaie, tichineu. 2 (Reg) Carapacea broaștei țestoase Si: (reg) moldă. 3 (Zlg; reg; îc) Broască-cu-troc Broască țestoasă (Testugo graeca). 4 (Pop) Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. 5 (Reg; îe) Casa (sau vadra) e ~ A nu avea nimic. 6 (Olt; îf troc) Ladă la căruță. 7 (Reg; pex) Căruță fără leuci și cu pereții laterali din scândură. 8 (Reg) Ramă pentru răsadniță. 9 (Reg) Săniuță. 10 (Pop) Ladă în care curge faina măcinată la moară Si: (pop) postavă, (reg) moldă. 11 (Reg) Covată la piuă. 12 (Pop) Vas (de lemn) având diferite întrebuințări. 13 (Pop) Conținutul unei troace (12). 14 (Reg) Strachină de lemn. 15 (Reg) Piuliță folosită în bucătărie. 16 (Reg) Vas de lemn, cu apă, în care se învârtește tocila (1), pentru a o umezi. 17 (Reg) Opritoare la car. 18 (Trs; Mar) Cutie pentru chibrituri. 19 (Reg) Măciulie de mac. 20 (Buc) Uluc pe care coboară trunchiurile2 21 (Bot; reg) Tigvă (1) (Lagenaria siceraria). 22 (Reg; pex) Vas făcut din fructul plantei de troacă (21). 23 (Reg; îe) A fi alb ca floarea de ~ A fi foarte alb. 24 (Reg; fig) Țeastă. 25 (Pfm; lpl) Obiecte uzate, vechi Si: (pop) calabalâc, catrafuse. 26 (Pfm) încălțăminte uzată. 27 (Reg; lpl) Cioburi (2). 28 (Reg; fig) Cal bătrân și slab Si: mârțoagă. 29 (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

troc1 sn [At: DR. II, 879 / Pl: ~uri / E: fr troc] Schimb în natură (apărut în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerțului Si: (îrg) trampă1 (1), (înv) trămpăluire.

TROÁCĂ, troace, s. f. 1. Covată scurtă și lată, făcută de obicei dintr-o singură bucată de lemn scobit; albie, copaie. Bătrînii își luară troaca cu copilul și du-te cu el la holdă. BOTA, P. 27. Îți trebuie troacă nouă, Troacă nouă de lemn verde. MARIAN, NA. 22. ◊ Fig. Și cînd să deie stelelor ovăz din troacă, A aflat... Că-s mai puține. BENIUC, V. 140. ◊ Expr. A-l face pe cineva troacă de porci v. porc. ♦ (Familiar, la pl.) Încălțăminte veche, uzată, lăbărțată. Tu și alți cîțiva aveți niște troace ca vai de lume, cu tălpi rupte. PAS, Z. I 66. ♦ (Familiar, la pl.) Catrafuse, boarfe, calabalîc. Am alerga nebunește și nu ne-am putea astîmpăra pînă cînd nu am ști tot așa de bine unde vom ajunge mîne cu troacele noastre, pe cît știm de unde vom porni cu ele. CARAGIALE, M. 229. 2. Jgheab făcut de obicei dintr-un trunchi de copac scobit, din care se adapă vitele la fîntînă. Apșoara ploilor Tot din troaca boilor. TEODORESCU, P. P. 623. 3. (Regional; Bot.) Tigvă (2). ♦ Vas pentru apă sau vin, făcut din fructul tigvei. (Atestat în forma troc) Tuță al nostru, săracul, a stat toată viața lîngă trocul lui cu vin și-a băut de și-a înnegrit beregata. DUMITRIU, N. I. 31. 4. Ladă în care curge făina măcinată la moară. ♦ Vas de lemn plin cu apă, în care se învîrtește tocila pentru a se umezi. – Variante: tréucă (POPA, V. 96, ȘEZ. XXI 66) s. f., troc s. n.

TRÉUCĂ ~ci f. Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care mănâncă sau beau animalele; troacă. /Orig. nec.

TROÁCĂ ~ce f. Vas de lemn sau de piatră în formă de jgheab, din care mănâncă sau beau animalele; treucă; treică. /<germ. Trog

troacă f. Tr. 1. albie în care se dă de mâncare porcilor; 2. vasul de lemn plin cu apă în care roata dela tocilă, învârtindu-se, se udă; 3. căpătâiul cel mic al joagărului; 4. Bot. tidvă; 5. unealtă pe care se împletia găitanul (v. Trocari); 6. pl. catrafuse: unde vom ajunge mâine cu troacele noastre? CAR. [Sas. TROK = nemț. TROG].

troácă (oa dift.) f., pl. e (d. troc 1). Covată, albie, copaĭe, postavă (scobită dintr’un trunchĭ orĭ făcută din scîndurĭ) p. diferite uzurĭ (de plămădit, de dat mîncare saŭ apă vitelor ș. a.). Carapace, țest: broască cu troacă. Serbia. Tivdă de ținut apă. – În nord și treŭcă, pl. ĭ (germ. dial. trucke = truhe, sipet, mlat. trucca, d. lat. truncus, trunchĭ) în sud și teĭcă, pl. ĭ. V. crep 1.

1) troc n., pl. urĭ (sas. trok, germ. long. trog, de unde și vfr. troc și it. trusgo, truogolo, troc. V. troacă). Trans. Munt. Mold. Covată, chersîn, albie (de plămădit, de dat mîncare vitelor, de spălat rufele, de legănat copiiĭ): a ĭeșit cu trocu să arunce lăturile (Ĭal. Șez. 30, 205, și VR. 1928, 9, 207 și 213). – Augm. trocán, pl. e (Șez. 30, 168). Dim. trocățică, pl. ele (Cov.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troácă s. f., g.-d. art. troácei; pl. troáce

troácă s. f., g.-d. art. troácei; pl. troáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROÁCĂ s. 1. v. adăpătoare. 2. (la pl.) v. boarfe.

TROÁCĂ s. v. carapace, ladă, postavă, tărtăcuță, tigvă, tâlv, țest.

arată toate definițiile

Intrare: troace
troace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: troace
troace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: troacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troa
  • troaca
plural
  • troace
  • troacele
genitiv-dativ singular
  • troace
  • troacei
plural
  • troace
  • troacelor
vocativ singular
plural
troc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troc
  • trocul
  • trocu‑
plural
  • troace
  • troacele
genitiv-dativ singular
  • troc
  • trocului
plural
  • troace
  • troacelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treucă
  • treuca
plural
  • treuci
  • treucile
genitiv-dativ singular
  • treuci
  • treucii
plural
  • treuci
  • treucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troacă troc treucă

  • 1. Albie, copaie, covată (scurtă și lată).
    exemple
    • Bătrînii își luară troaca cu copilul și du-te cu el la holdă. BOTA, P. 27.
      surse: DLRLC
    • Îți trebuie troacă nouă, Troacă nouă de lemn verde. MARIAN, NA. 22.
      surse: DLRLC
    • figurat Și cînd să deie stelelor ovăz din troacă, A aflat... Că-s mai puține. BENIUC, V. 140.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-l face pe cineva troacă de porci.
      surse: DLRLC
  • 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Vas de lemn plin cu apă, în care se învîrtește tocila pentru a se umezi.
      surse: DLRLC
  • 3. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: adăpătoare attach_file un exemplu
    exemple
    • Apșoara ploilor Tot din troaca boilor. TEODORESCU, P. P. 623.
      surse: DLRLC
  • surse: DLRLC
    • 4.1. Vas pentru apă sau vin, făcut din fructul tigvei.
      exemple
      • Tuță al nostru, săracul, a stat toată viața lîngă trocul lui cu vin și-a băut de și-a înnegrit beregata. DUMITRIU, N. I. 31.
        surse: DLRLC
  • 5. familiar (la) plural Boarfe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: calabalâc catrafuse attach_file un exemplu
    exemple
    • Am alerga nebunește și nu ne-am putea astîmpăra pînă cînd nu am ști tot așa de bine unde vom ajunge mîne cu troacele noastre, pe cît știm de unde vom porni cu ele. CARAGIALE, M. 229.
      surse: DLRLC
  • 6. familiar (la) plural Încălțăminte veche, uzată, lăbărțată.
    exemple
    • Tu și alți cîțiva aveți niște troace ca vai de lume, cu tălpi rupte. PAS, Z. I 66.
      surse: DLRLC

etimologie: