troácă, troci, s.f. (reg.) 1. Cutie; școtuie. ■ (în expr.) Troacă de moșini = cutie de chibrituri. 2. Recipient din lemn sau tablă în care se dă mâncare la porci; albie; valău, halău. ■ (top.) Troaca Întâi, vâlcea, afluent al Sforacului Mare (Moisei). – Din germ. dial. Trog, Trok „covată, copaie” (Candrea, după DER; DEX).