18 definiții pentru catrafuse


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catrafúse sfp [At: ISPIRESCU, L. 354 / V: (reg) catalfoáse, catâlfoásă sf ~aváse / E: nct] 1 Obiecte casnice mărunte (și în dezordine) Si: boarfe, calabalâc. 2 Scule aruncate în dezordine. 3 (Îe) A-și lua (rar a-și strânge) ~ele A-și împacheta tot și a pleca. 4 (Îae) A fi gonit. 5 (Îae) A pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc Si: a fugi, a-și lua tălpășița, a spăla putina, a se cărăbăni, a o șterge.

CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. – Et. nec.

CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. – Et. nec.

CATRAFÚSE s. f. pl. Lucruri casnice mărunte (aruncate, de obicei, în dezordine); calabalîc. Cînd ajunseră la căruță, o pisică... zvîcni din catrafusele ce se găseau amestecate în chilna de dinainte. SADOVEANU, P. M. 238. Nimic nu lipsea. Toate catrafusele își aveau vătaful lor. ISPIRESCU, L. 354. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strînge) catrafusele = a-și împacheta (cam fără voie) tot ce are pentru a pleca, a se pregăti (făcîndu-și bagajele) de plecare; a se căra, a o șterge. Luați-vă catrafusele și începeți a vă cărăbăni de la casa mea. CREANGĂ, P. 270. Într-o dimineață, pe la toacă... mi-am luat catrafusele și am spălat putina. ALECSANDRI, T. I 310.

CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca pe furiș, a fugi.

CATRAFÚSE f. pl. pop. Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; buleandră; boarfă. ◊ A-și lua ~le a) a-și aduna lucrurile, pregătindu-se de plecare; b) a pleca repede și pe furiș de undeva; a o șterge. /Orig. nec.

catrafuse f. pl. fam. cele trebuincioase pentru îmbrăcăminte, mărunțișuri de ale casei: a-și lua catrafusele, a se căra. [Origină necunoscută].

catrafúse (Mold. Munt.), catraváse (Olt.) și trancafúse (Olt. Munt.) n. saŭ f. pl. (var. din trancanale, tărăbuțe, teleuțe). Iron. Bagaj, calabalîc. A-țĭ lua catrafusele, a pleca. A-țĭ aduce catrafusele, a veni cu bagajele. V. hondrobeĭe.

catalfoáse sfp vz catrafuse


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catrafúse (fam.) (ca-tra-) s. f. pl.

catrafúse s. f. pl. (sil. -tra-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATRAFÚSE s. pl. v. boarfe.

CATRAFÚSE s. pl. v. bagaj.

CATRAFUSE s. pl. boarfe (pl.), bulendre (pl.), calabalîc, troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~ și pleacă!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catrafúse s. f. pl. – Numai în expresia a-și lua catrafusele, a pleca repede, a o șterge. – Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui catavasii (cf. rus. katavasija „încurcătură”), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialiști.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

catrafúse, s.f., pl. – Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar, 1980: 16). – Et. nec. (Șăineanu, DER, MDA).

catrafúse, s.f., pl. – Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar 1980: 16). – Et. nec. (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

catrafuse s. f. pl. 1. obiecte casnice mărunte, ținute în dezordine 2. obiecte personale ale cuiva

Intrare: catrafuse
  • silabație: -tra-
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • catrafuse
  • catrafusele
genitiv-dativ singular
plural
  • catrafuse
  • catrafuselor
vocativ singular
plural