3 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRATÁT, tratate, s. n. 1. Înțelegere scrisă încheiată între două sau mai multe state, în vederea determinării, într-un anumit domeniu, a drepturilor și a obligațiilor părților contractante sau în scopul stabilirii unor norme juridice ce trebuie respectate în relațiile dintre ele; acord internațional, convenție internațională. 2. Lucrare de specialitate în care sunt expuse metodic principiile fundamentale ale unei discipline. [Var.: (înv.) tractát s. n.] – Din it. trattato.

TRATÁT, tratate, s. n. 1. Înțelegere scrisă încheiată între două sau mai multe state, în vederea determinării, într-un anumit domeniu, a drepturilor și a obligațiilor părților contractante sau în scopul stabilirii unor norme juridice; acord internațional, convenție internațională. 2. Lucrare cu caracter special, în care sunt expuse, metodic, problemele fundamentale ale unei discipline. [Var.: (înv.) tractát s. n.] – Din it. trattato.

TRATÁT, tratate, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări arătînd natura) Convenție scrisă, încheiată între două sau mai multe state, prin care se stabilesc relațiile reciproce dintre aceste state, condițiile încheierii unei păci etc. V. pact, acord. Semnarea tratatului de prietenie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste cît și încheierea de tratate de prietenie cu alte țări democratice și doritoare de pace din vecinătatea noastră sînt acte de întărire a păcii generale și a independenței noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 141. Tratatul de Adrianopoli aduse țărilor recîștigarea a parte din drepturile pierdute. NEGRUZZI, S. I 202. După lupte sîngeroase, încheind tratat de pace, Hotărî pe Romînia fericită a o face. ALEXANDRESCU, M. 170. 2. Lucrare cu caracter special în care se tratează materia unei anumite discipline în principiile ei de bază. Fata gazdei, firavă... veghind nopțile pe tratatele lui Testut și Vidal. C. PETRESCU, Î. I 21. Îl aflu în sala cea mare de studiu, aplecat peste un tratat de algebră superioară. I. BOTEZ, ȘC. 229. – Pl. și: (învechit) trataturi (RUSSO, S. 114). – Variantă: (învechit) tractát (CARAGIALE, O. I 381, ODOBESCU, S. III 61, NEGRUZZI, S. II 153) s. n.

TRATÁT s.n. 1. Înțelegere, acord, pact între două sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni; convenție, acord. 2. Lucrare didactică care tratează problemele de bază ale unei discipline, ale unei arte sau ale unei științe. [Pl. -te, -turi. / < it. trattato, cf. fr. traité < lat. tractatus].

TRATÁT s. n. 1. înțelegere între două sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni; convenție, acord. 2. lucrare de specialitate care tratează problemele fundamentale ale unei discipline, arte sau științe. (< it. trattato, germ. Traktat, după fr. traité)

TRATÁT ~e n. 1) Înțelegere încheiată între două sau mai multe state, prin care se stabilesc bazele relațiilor reciproce și obligațiile care revin fiecărei părți; convenție; acord. ~ de pace. ~ comercial. 2) Lucrare de sinteză în care sunt expuse principiile de bază ale unei discipline sau ale unei arte. ~ de filozofie. ~ de muzică. /<lat. tractatus, germ. Tractat, fr. traité

*tratát n., pl. e (fr. traité, it. trattato. V. tractat). Carte, manual: tratat de istorie. Învoĭală, convențiune între state (maĭ rar tractat).

maltrata vt [At: PR. DRAM. 130 / V: ~răt~ (înv) ~acta / Pzi: ~tez / E: fr maltraiter, it maltrattare] A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca suferințe fizice sau morale bătându-l, brutalizându-l.

TRACTÁ1 vb. I v. trata.

TRACTÁT1 s. n. v. tratat.

TRACTÁT1 s. n. v. tratat.

TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui musafir mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. și refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.

TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. și refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.

TRATÁ, tratez, vb. I. 1.. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit chip. Făcea haz de el, fără a-l trata ca pe un egal. SADOVEANU, E. 95. Contez pe amiciția d-tale, ca să-l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu. CARAGIALE, O. II 292. Eram în bună companie, pe un rînd cu Nicu Bălcescu, C. A. Rosetti, frații Brătienii și mai mulți alții, care nu erau mai bine tratați decît mine. GHICA, A. 640. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mîncare sau băutură; a ospăta. Pînă iese Gica, tratează-ne cu ceva, țață Salomio, spune Tunsu. STANCU, D. 357. Turcii stau înfipți pe scaune, mestecînd liniștiți și cu sfințenie prăjiturile cu care fuseseră tratați. BART, S. M. 27. 3. Tranz. (Cu privire la bolnavi) A supune unei îngrijiri medicale în scopul vindecării; a căuta. (Refl.) Însuși... își făcea leacurile și se trata. NEGRUZZI, S. I 208. 4. Intranz. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere, la încheierea unui contract, a unei convenții. În biroul căpităniei, patru hamali din comitetul sindicatului tratează... pentru înmormîntarea lui Gălăciuc. SAHIA, N. 40. Acest comitet să trateze diplomaticește cu Poarta. GHICA, A. 72. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. Balzac a tratat teoria familiei în scenete și imagini. IBRĂILEANU, S. 284. Coșbuc a deslușit conținutul adevărat și real al doinei poporului, dar... în loc de a-l trata în sensul epic, clasic, l-a tratat în parte romantic. GHEREA, ST. CR. III 393. 6. Tranz. A efectua un tratament (3). ♦ A pune o substanță chimică sau un material în contact cu un reactiv chimic, pentru a observa producerea unor reacții chimic specifice sau pentru a obține modificarea calității unui material. ♦ A supune semințele acțiunii unor agenți chimici sau fizici, pentru a preveni și a combate boli datorite insectelor sau ciupercilor. Eu rămîn aici, să facem planul de cultură și să tratăm sămînța. MIHALE, O. 13. – Variantă: (învechit) tractá (GHICA, A. 165, NEGRUZZI, S. II 154) vb. I.

TRATÁ vb. I. 1. tr. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. tr., refl. A (se) supune unui tratament. 3. tr. A oferi unui oaspete mâncare, băutură. ♦ A face cinste. 4. tr. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. tr. A dezvolta o temă științifică, literară etc. 6. tr. (Tehn.) A supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ♦ (Agr.) A supune semințele sau solul acțiunii unor agenți chimici sau fizici. [< it. trattare, cf. fr. traiter < lat. tractare].

TRATÁ vb. I. tr. 1. a avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mâncare, băutură. ◊ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. a dezvolta o temă științifică etc. 5. a supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ◊ a supune semințele, apa sau solul (acțiunii unor agenți chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it. trattare, lat. tractare)

A TRATÁ ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A supune efectelor unui comportament (operând după împrejurări cu ceva). ~ cu bunăvoință. 2) A servi cu mâncare sau băutură. 3) (bolnavi sau bolile acestora) A supune acțiunii unui tratament; a lecui. 4) (substanțe, materiale etc.) A supune acțiunii unui agent chimic sau fizic. ~ semințe cu insecticide. 5) (probleme, teme, subiecte etc.) A prezenta în urma unor cercetări. 2. intranz. (despre părți oficiale interesate) A duce tratative în vederea încheierii unor convenții; a negocia. /<lat. tractare, fr. traiter

arată toate definițiile

Intrare: tratat (adj.)
tratat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Participiu „a trata”.
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tratat
  • tratatul
  • tratatu‑
  • trata
  • tratata
plural
  • tratați
  • tratații
  • tratate
  • tratatele
genitiv-dativ singular
  • tratat
  • tratatului
  • tratate
  • tratatei
plural
  • tratați
  • trataților
  • tratate
  • tratatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tratat (s.n.)
tratat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tratat
  • tratatul
  • tratatu‑
plural
  • trataturi
  • trataturile
genitiv-dativ singular
  • tratat
  • tratatului
plural
  • trataturi
  • trataturilor
vocativ singular
plural
tratat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tratat
  • tratatul
  • tratatu‑
plural
  • tratate
  • tratatele
genitiv-dativ singular
  • tratat
  • tratatului
plural
  • tratate
  • tratatelor
vocativ singular
plural
tractat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tractat
  • tractatul
  • tractatu‑
plural
  • tractate
  • tractatele
genitiv-dativ singular
  • tractat
  • tractatului
plural
  • tractate
  • tractatelor
vocativ singular
plural
tractat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tractat
  • tractatul
  • tractatu‑
plural
  • tractate
  • tractatele
genitiv-dativ singular
  • tractat
  • tractatului
plural
  • tractate
  • tractatelor
vocativ singular
plural
Intrare: trata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trata
  • tratare
  • tratat
  • tratatu‑
  • tratând
  • tratându‑
singular plural
  • tratea
  • tratați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tratez
(să)
  • tratez
  • tratam
  • tratai
  • tratasem
a II-a (tu)
  • tratezi
(să)
  • tratezi
  • tratai
  • tratași
  • trataseși
a III-a (el, ea)
  • tratea
(să)
  • trateze
  • trata
  • trată
  • tratase
plural I (noi)
  • tratăm
(să)
  • tratăm
  • tratam
  • tratarăm
  • trataserăm
  • tratasem
a II-a (voi)
  • tratați
(să)
  • tratați
  • tratați
  • tratarăți
  • trataserăți
  • trataseți
a III-a (ei, ele)
  • tratea
(să)
  • trateze
  • tratau
  • trata
  • trataseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tracta
  • tractare
  • tractat
  • tractatu‑
  • tractând
  • tractându‑
singular plural
  • tractea
  • tractați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tractez
(să)
  • tractez
  • tractam
  • tractai
  • tractasem
a II-a (tu)
  • tractezi
(să)
  • tractezi
  • tractai
  • tractași
  • tractaseși
a III-a (el, ea)
  • tractea
(să)
  • tracteze
  • tracta
  • tractă
  • tractase
plural I (noi)
  • tractăm
(să)
  • tractăm
  • tractam
  • tractarăm
  • tractaserăm
  • tractasem
a II-a (voi)
  • tractați
(să)
  • tractați
  • tractați
  • tractarăți
  • tractaserăți
  • tractaseți
a III-a (ei, ele)
  • tractea
(să)
  • tracteze
  • tractau
  • tracta
  • tractaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tratat (s.n.) tractat (2)

  • 1. Înțelegere scrisă încheiată între două sau mai multe state, în vederea determinării, într-un anumit domeniu, a drepturilor și a obligațiilor părților contractante sau în scopul stabilirii unor norme juridice ce trebuie respectate în relațiile dintre ele; acord internațional, convenție internațională.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: acord convenție 3 exemple
    exemple
    • Semnarea tratatului de prietenie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste cît și încheierea de tratate de prietenie cu alte țări democratice și doritoare de pace din vecinătatea noastră sînt acte de întărire a păcii generale și a independenței noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 141.
      surse: DLRLC
    • Tratatul de Adrianopoli aduse țărilor recîștigarea a parte din drepturile pierdute. NEGRUZZI, S. I 202.
      surse: DLRLC
    • După lupte sîngeroase, încheind tratat de pace, Hotărî pe Romînia fericită a o face. ALEXANDRESCU, M. 170.
      surse: DLRLC
  • 2. Lucrare de specialitate în care sunt expuse metodic principiile fundamentale ale unei discipline.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Fata gazdei, firavă... veghind nopțile pe tratatele lui Testut și Vidal. C. PETRESCU, Î. I 21.
      surse: DLRLC
    • Îl aflu în sala cea mare de studiu, aplecat peste un tratat de algebră superioară. I. BOTEZ, ȘC. 229.
      surse: DLRLC

etimologie:

trata tracta

  • 1. tranzitiv A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Făcea haz de el, fără a-l trata ca pe un egal. SADOVEANU, E. 95.
      surse: DLRLC
    • Contez pe amiciția d-tale, ca să-l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu. CARAGIALE, O. II 292.
      surse: DLRLC
    • Eram în bună companie, pe un rînd cu Nicu Bălcescu, C. A. Rosetti, frații Brătienii și mai mulți alții, care nu erau mai bine tratați decît mine. GHICA, A. 640.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A oferi unui musafir mâncare, băutură.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: ospăta 2 exemple
    exemple
    • Pînă iese Gica, tratează-ne cu ceva, țață Salomio, spune Tunsu. STANCU, D. 357.
      surse: DLRLC
    • Turcii stau înfipți pe scaune, mestecînd liniștiți și cu sfințenie prăjiturile cu care fuseseră tratați. BART, S. M. 27.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A face cinste.
      surse: DN
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) supune unui tratament medical.
    surse: DEX '09 DLRLC DN NODEX sinonime: căuta lecui un exemplu
    exemple
    • Însuși... își făcea leacurile și se trata. NEGRUZZI, S. I 208.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative.
    surse: DEX '09 DLRLC DN NODEX sinonime: negocia 2 exemple
    exemple
    • În biroul căpităniei, patru hamali din comitetul sindicatului tratează... pentru înmormîntarea lui Gălăciuc. SAHIA, N. 40.
      surse: DLRLC
    • Acest comitet să trateze diplomaticește cu Poarta. GHICA, A. 72.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Balzac a tratat teoria familiei în scenete și imagini. IBRĂILEANU, S. 284.
      surse: DLRLC
    • Coșbuc a deslușit conținutul adevărat și real al doinei poporului, dar... în loc de a-l trata în sensul epic, clasic, l-a tratat în parte romantic. GHEREA, ST. CR. III 393.
      surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv A supune unui tratament (3.).
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 6.1. A pune o substanță chimică sau un material în contact cu un reactiv chimic, pentru a observa producerea unor reacții chimic specifice sau pentru a obține modificarea calității unui material.
      surse: DLRLC DN
    • 6.2. prin specializare A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Eu rămîn aici, să facem planul de cultură și să tratăm sămînța. MIHALE, O. 13.
        surse: DLRLC

etimologie: