2 definiții pentru tratat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tratat3, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 487/27 / Pl: ~ați, ~e / E: trata] 1 (D. persoane) Față de care se ia o anumită atitudine, comportare. 2 (Cu determinări element predicativ suplimentar) Calificat drept... 3 (D. un prieten, oaspete etc.) Căruia i se oferă mâncare, băutură Si: cinstit, ospătat. 4 (D. ființe) Supus unui tratament (1) medical Si: vindecat. 5 (D. boli) Care este combătută. 6 (D. chestiuni economice, politice, sociale etc.) Care sunt discutate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc. Si: dezbătut, discutat, negociat, parlamentat. 7 (D. un subiect, o problemă, o temă științifică, literară etc.) Expus în scris sau oral la un examen, în cadrul unei emisiuni, al unei reuniuni, al unui congres etc. Si: dezvoltat. 8 (D. un aspect, un fenomen) Care este înfățișat Si: prezentat. 9 (D. obiecte (de artă); cu determinări care arată materia, stilul etc.) Executat (2). 10 (D. un obiect, material, o substanță etc.) Supus unui tratament (6) chimic, fizic etc. cu scopul de a obține modificări. 11 (Spc; d. semințe, plante) Supus acțiunii unor agenți chimici sau fizici, pentru a distruge germenii patogeni și bolile provocate de ei.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: tratat (adj.)
tratat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Participiu „a trata”.
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tratat
  • tratatul
  • tratatu‑
  • trata
  • tratata
plural
  • tratați
  • tratații
  • tratate
  • tratatele
genitiv-dativ singular
  • tratat
  • tratatului
  • tratate
  • tratatei
plural
  • tratați
  • trataților
  • tratate
  • tratatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)