3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPÓRT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport.

transport sn [At: GOLESCU, Î. 123 / V: (reg; fer) stramp~, st~, strap~ (Pl și: ~oarte), străp~ (Pl și: ~oarte), străpost, ștramp~, ștrapor, ștrap~ (Pl și: ~oarte), ștrămpor, ~nșp~, trașpont / Pl: ~uri / E: fr transport, ger Transport] 1 Transportare (1). 2 (Glg; îs) Agenți de ~ Agenți fizici (vântul, apa etc.) care deplasează particule de sol și contribuie la sedimentarea lor. 3 (Reg; îe) Nu sunt de ștraportul tău Nu sunt la dispoziția ta. 4 (Mpl) Ramură a economiei naționale care are ca obiect activitatea de deplasare a produselor de la producători spre consumatori, precum și deplasarea persoanelor cu ajutorul unor vehicule destinate acestui scop. 5 Ansamblul mijloacelor folosite pentru a transporta (1) mărfuri și persoane. 6 Ansamblu de obiecte sau de persoane care se deplasează împreună în condiții stabilite. 7 (Înv) Deplasare dintr-un loc în altul. 8 (Iuz; spc) Deplasare a unui judecător de instrucție la locul în care s-a comis un delict. 9 (Med; înv; șîs ~ Ia creier) Delir provocat de o boală, prin urcarea sângelui la cap. 10 (Med; înv; îas) Durere mare de cap1. 11 (Liv; fig) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere. 12 (Liv; fig) Stare de contemplație, de beatitudine. 13 (Liv; fig) Stare de enervare, de furie. 14 (Tip) Operație de transpunere, în litografie, a copiei originalului de pe clișeul sau forma originală pe piatra litografică destinată a deveni forma de tipar. 15 (Jur; înv) Transmisiune (3). 16 Dispozitiv la gaterul țărănesc de apă, care pune în mișcare partea mobilă pe care se așază trunchiul2 ce urmează a fi tăiat.

TRANSPÓRT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport.

TRANSPÓRT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta (v. transportare); ducere de lucruri sau de persoane dintr-un loc în altul (v. cărat, cărătură). Dacă zici dumneata că sîntem hoți, lasă să facă altul transportul. DUMITRIU, N. 260. Automobilele sanitare servesc numai pentru transportul răniților. MIRONESCU, S. A. 107. Vitele sînt mari, și mai mult cai decît boi întrebuințează la toate lucrurile cîmpului și la transporturi. GOLESCU, Î. 158. ◊ Loc. adj. De transport = care servește la transportarea lucrurilor sau a persoanelor. După Marea Revoluție din Octombrie... s-a văzut... că vechile mijloace de transport nu mai sînt îndestulătoare. STANCU, U.R.S.S. 21. Mai este un mod de transport prin oraș: scaunele închise ce le poartă oamenii pe brațe. BOLINTINEANU, O. 287. ♦ (Mai ales la pl.) Ramură a economiei naționale care cuprinde totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale, care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. De felul cum funcționează transporturile în timpul iernii depinde în mare măsură desfășurarea unei activități normale în toate ramurile economiei naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795. Transporturile constituie una din cele mai importante probleme în economia unei țări. PROBL. GEOGR. II 131. 2. Totalitatea lucrurilor sau ființelor care sînt transportate împreună. Așteaptă un transport din Arad, dar i-am încurcat pe cei din Simeria și-mi trimit iarăși vagoanele de săptămîna trecută. DAVIDOGLU, M. 48. Începuseră să sosească transporturi mari de răniți din luptele noi. REBREANU, P. S. 111. Aștept al doilea transport de flori, precum îmi promiți. NEGRUZZI, S. I 99. 3. Fig. (Astăzi rar) Uitare de sine, emoție, stare de contemplație, de entuziasm, de beatitudine. Și-n loc de acel aer măreț, – de-acel transport Din prima-i tinerețe, e rece ca un mort. MACEDONSKI, O. I 259.

TRANSPÓRT s.n. 1. Faptul de a transporta; transportare. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale care cuprinde totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 2. Totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate împreună. 3. (Poligr.) Transpunere a imaginii de pe o formă pe alta a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (Fig.; liv.) Uitare de sine, emoție, stare de contemplație. [< fr. transport].

TRANSPÓRT s. n. 1. faptul de a transporta; transportare. ◊ totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate. 2. (pl.) ramură a economiei naționale, totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 3. (poligr.) transpunere a imaginii de pe o formă pe alta, a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (fig.) uitare de sine, stare de contemplație. (< fr. transport, germ. Transport)

TRANSPÓRT ~uri n. 1) Ramură a economiei care cuprinde totalitatea mijloacelor de deplasare a bunurilor materiale și a pasagerilor. ~ rutier. ~ aerian. ~ fluvial. 2) Totalitate a bunurilor materiale sau a persoanelor care se deplasează la un moment dat împreună. 3) fig. livr. Stare de fericire deplină; uitare de sine; beatitudine; euforie. [Sil. trans-port] /<fr. transport, germ. Transport

transport n. 1. acțiunea de a (se) transporta; 2. cesiunea unei proprietăți, a unui drept: a face transportul unei rente; 3. fig. mișcare violentă de pasiune: transport de bucurie; 4. delir cauzat de o boală.

1) *transpórt n., pl. urĭ (fr. transport, d. transporter, a transporta). Acțiunea de a transporta, cărăușie: transport de călătorĭ, de mărfurĭ (V. dusoare). Lucrurĭ transportate: a sosit un transport de marfă. Jur. Transfer, cesiune (a uneĭ proprietățĭ, a unuĭ drept): a face transportu uneĭ rente. Fig. Pornire, entusiazm, avînt: transport de bucurie.

2) *transpórt, a v. tr. (lat. transportare, d. trans, dincolo, și portare, a căra, a purta). Car, duc (în car, în spinare, cu calu, cu corabia, cu aeroplanu): a transporta lemne, călătorĭ. Pun, transpun: a transporta pe scenă un fapt istoric. Cedez o proprietate, un drept. Fig. Emoționez, încînt, entusiazmez, răpesc: muzica te transportă. V. refl. Mă duc: procuroru s’a transportat la locu crimeĭ.

TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.

TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.

transporta [At: (a. 1837) DOC. EC. 682 / V: (înv) ~pur~, (reg; fer) strap~, ștramp~, ștranp~ / Pzi: ~port, (îrg) ~tez / E: fr transporter, lat transportare] 1 vt A deplasa (cu un vehicul) lucmri sau ființe dintr-un loc în altul Si: a căra, a duce, (înv) a transportarisi, (îvr) a transporta. 2 vt (Îvr) A mișca. 3 vt (Rar) A strămuta în alt loc drept pedeapsă Si: a deporta. 4 vt (Fig) A trece ceva dintr-un loc în altul Si: a muta. 5 vt (Fig) A schimba ceva dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. 6 vt (Îvr; îf transpurta) A traduce (1). 7 vt (Muz; înv) A transcrie (8). 8 vr (Înv) A se deplasa într-un anumit loc. 9 vr (Iuz; spc) A se duce la fața locului pentru o anchetă, o inspecție etc. 10 vr (Îrg) A se strămuta. 11-12 vtr (Liv; fig) A (se) transpune (8- 9). 13 vt (Jur; înv) A ceda altuia dreptul asupra unui lucru Si: a cesiona.

TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A duce lucruri sau ființe dintr-un loc în altul (mai ales cu un vehicul); a căra, a duce, a purta. Îl transportară repede prin mijlocul cordonului de soldați. SAHIA, N. 84. Primim ordin să transportăm o sută douăzeci capete de vite cornute la Malta. BART, S. M. 81. Am luat o trăsură care într-o oară făgădui să ne transporte la Ems. NEGRUZZI, S. I 325. ◊ Fig. El poate transporta cerul, patria sa pe pămîntul care-l locuiește. NEGRUZZI, S. II 49. ◊ Refl. pas. Cîtimea speciei grive este așa de considerabilă, încît se prind fără număr și se transportă luntri pline. ODOBESCU, S. III 28. 2. Refl. (Despre persoane) A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. Ne-am transportat la zisa închisoare și am făcut să se prezinte în fața noastră cetățeanul Laflotte. CAMIL PETRESCU, T. II 606. Imediat ce am primit ordinul... m-am transportat la școala de fete nr. 1 din urbea Z. CARAGIALE, M. 118. Turcii nu se puteau transporta în Moldova decît prin un singur punct. HASDEU, I. V. 132. 3. Tranz. Fig. A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, de entuziasm.

arată toate definițiile

Intrare: transport
transport substantiv neutru
  • silabație: tran-sport, trans-port info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transport
  • transportul
  • transportu‑
plural
  • transporturi
  • transporturile
genitiv-dativ singular
  • transport
  • transportului
plural
  • transporturi
  • transporturilor
vocativ singular
plural
Intrare: transporta
  • silabație: tran-spor-ta, trans-por-ta info
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • transporta
  • transportare
  • transportat
  • transportatu‑
  • transportând
  • transportându‑
singular plural
  • transportă
  • transportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • transport
(să)
  • transport
  • transportam
  • transportai
  • transportasem
a II-a (tu)
  • transporți
(să)
  • transporți
  • transportai
  • transportași
  • transportaseși
a III-a (el, ea)
  • transportă
(să)
  • transporte
  • transporta
  • transportă
  • transportase
plural I (noi)
  • transportăm
(să)
  • transportăm
  • transportam
  • transportarăm
  • transportaserăm
  • transportasem
a II-a (voi)
  • transportați
(să)
  • transportați
  • transportați
  • transportarăți
  • transportaserăți
  • transportaseți
a III-a (ei, ele)
  • transportă
(să)
  • transporte
  • transportau
  • transporta
  • transportaseră
Intrare: tranșport
tranșport
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transport

  • 1. Faptul de a transporta.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: transportare attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dacă zici dumneata că sîntem hoți, lasă să facă altul transportul. DUMITRIU, N. 260.
      surse: DLRLC
    • Automobilele sanitare servesc numai pentru transportul răniților. MIRONESCU, S. A. 107.
      surse: DLRLC
    • Vitele sînt mari, și mai mult cai decît boi întrebuințează la toate lucrurile cîmpului și la transporturi. GOLESCU, Î. 158.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De transport = care servește la transportarea lucrurilor sau a persoanelor.
      exemple
      • După Marea Revoluție din Octombrie... s-a văzut... că vechile mijloace de transport nu mai sînt îndestulătoare. STANCU, U.R.S.S. 21.
        surse: DLRLC
      • Mai este un mod de transport prin oraș: scaunele închise ce le poartă oamenii pe brațe. BOLINTINEANU, O. 287.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (la) plural Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • De felul cum funcționează transporturile în timpul iernii depinde în mare măsură desfășurarea unei activități normale în toate ramurile economiei naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795.
        surse: DLRLC
      • Transporturile constituie una din cele mai importante probleme în economia unei țări. PROBL. GEOGR. II 131.
        surse: DLRLC
  • 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Așteaptă un transport din Arad, dar i-am încurcat pe cei din Simeria și-mi trimit iarăși vagoanele de săptămîna trecută. DAVIDOGLU, M. 48.
      surse: DLRLC
    • Începuseră să sosească transporturi mari de răniți din luptele noi. REBREANU, P. S. 111.
      surse: DLRLC
    • Aștept al doilea transport de flori, precum îmi promiți. NEGRUZZI, S. I 99.
      surse: DLRLC
  • 3. poligrafie Transpunere a imaginii de pe o formă pe alta a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică.
    surse: DN
  • 4. figurat livresc Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: beatitudine euforie attach_file un exemplu
    exemple
    • Și-n loc de acel aer măreț, – de-acel transport Din prima-i tinerețe, e rece ca un mort. MACEDONSKI, O. I 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

transporta

  • 1. tranzitiv A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: căra duce (vb.) purta attach_file 5 exemple
    exemple
    • Îl transportară repede prin mijlocul cordonului de soldați. SAHIA, N. 84.
      surse: DLRLC
    • Primim ordin să transportăm o sută douăzeci capete de vite cornute la Malta. BART, S. M. 81.
      surse: DLRLC
    • Am luat o trăsură care într-o oară făgădui să ne transporte la Ems. NEGRUZZI, S. I 325.
      surse: DLRLC
    • figurat El poate transporta cerul, patria sa pe pămîntul care-l locuiește. NEGRUZZI, S. II 49.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Cîtimea speciei grive este așa de considerabilă, încît se prind fără număr și se transportă luntri pline. ODOBESCU, S. III 28.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deplasa attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ne-am transportat la zisa închisoare și am făcut să se prezinte în fața noastră cetățeanul Laflotte. CAMIL PETRESCU, T. II 606.
      surse: DLRLC
    • Imediat ce am primit ordinul... m-am transportat la școala de fete nr. 1 din urbea Z. CARAGIALE, M. 118.
      surse: DLRLC
    • Turcii nu se puteau transporta în Moldova decît prin un singur punct. HASDEU, I. V. 132.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat livresc A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: