2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPÓRT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport.

TRANSPÓRT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport.

TRANSPÓRT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta (v. transportare); ducere de lucruri sau de persoane dintr-un loc în altul (v. cărat, cărătură). Dacă zici dumneata că sîntem hoți, lasă să facă altul transportul. DUMITRIU, N. 260. Automobilele sanitare servesc numai pentru transportul răniților. MIRONESCU, S. A. 107. Vitele sînt mari, și mai mult cai decît boi întrebuințează la toate lucrurile cîmpului și la transporturi. GOLESCU, Î. 158. ◊ Loc. adj. De transport = care servește la transportarea lucrurilor sau a persoanelor. După Marea Revoluție din Octombrie... s-a văzut... că vechile mijloace de transport nu mai sînt îndestulătoare. STANCU, U.R.S.S. 21. Mai este un mod de transport prin oraș: scaunele închise ce le poartă oamenii pe brațe. BOLINTINEANU, O. 287. ♦ (Mai ales la pl.) Ramură a economiei naționale care cuprinde totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale, care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. De felul cum funcționează transporturile în timpul iernii depinde în mare măsură desfășurarea unei activități normale în toate ramurile economiei naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795. Transporturile constituie una din cele mai importante probleme în economia unei țări. PROBL. GEOGR. II 131. 2. Totalitatea lucrurilor sau ființelor care sînt transportate împreună. Așteaptă un transport din Arad, dar i-am încurcat pe cei din Simeria și-mi trimit iarăși vagoanele de săptămîna trecută. DAVIDOGLU, M. 48. Începuseră să sosească transporturi mari de răniți din luptele noi. REBREANU, P. S. 111. Aștept al doilea transport de flori, precum îmi promiți. NEGRUZZI, S. I 99. 3. Fig. (Astăzi rar) Uitare de sine, emoție, stare de contemplație, de entuziasm, de beatitudine. Și-n loc de acel aer măreț, – de-acel transport Din prima-i tinerețe, e rece ca un mort. MACEDONSKI, O. I 259.

TRANSPÓRT s.n. 1. Faptul de a transporta; transportare. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale care cuprinde totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 2. Totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate împreună. 3. (Poligr.) Transpunere a imaginii de pe o formă pe alta a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (Fig.; liv.) Uitare de sine, emoție, stare de contemplație. [< fr. transport].

TRANSPÓRT s. n. 1. faptul de a transporta; transportare. ◊ totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate. 2. (pl.) ramură a economiei naționale, totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 3. (poligr.) transpunere a imaginii de pe o formă pe alta, a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (fig.) uitare de sine, stare de contemplație. (< fr. transport, germ. Transport)

TRANSPÓRT ~uri n. 1) Ramură a economiei care cuprinde totalitatea mijloacelor de deplasare a bunurilor materiale și a pasagerilor. ~ rutier. ~ aerian. ~ fluvial. 2) Totalitate a bunurilor materiale sau a persoanelor care se deplasează la un moment dat împreună. 3) fig. livr. Stare de fericire deplină; uitare de sine; beatitudine; euforie. [Sil. trans-port] /<fr. transport, germ. Transport

transport n. 1. acțiunea de a (se) transporta; 2. cesiunea unei proprietăți, a unui drept: a face transportul unei rente; 3. fig. mișcare violentă de pasiune: transport de bucurie; 4. delir cauzat de o boală.

2) *transpórt, a v. tr. (lat. transportare, d. trans, dincolo, și portare, a căra, a purta). Car, duc (în car, în spinare, cu calu, cu corabia, cu aeroplanu): a transporta lemne, călătorĭ. Pun, transpun: a transporta pe scenă un fapt istoric. Cedez o proprietate, un drept. Fig. Emoționez, încînt, entusiazmez, răpesc: muzica te transportă. V. refl. Mă duc: procuroru s’a transportat la locu crimeĭ.

1) *transpórt n., pl. urĭ (fr. transport, d. transporter, a transporta). Acțiunea de a transporta, cărăușie: transport de călătorĭ, de mărfurĭ (V. dusoare). Lucrurĭ transportate: a sosit un transport de marfă. Jur. Transfer, cesiune (a uneĭ proprietățĭ, a unuĭ drept): a face transportu uneĭ rente. Fig. Pornire, entusiazm, avînt: transport de bucurie.

TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.

TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.

TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A duce lucruri sau ființe dintr-un loc în altul (mai ales cu un vehicul); a căra, a duce, a purta. Îl transportară repede prin mijlocul cordonului de soldați. SAHIA, N. 84. Primim ordin să transportăm o sută douăzeci capete de vite cornute la Malta. BART, S. M. 81. Am luat o trăsură care într-o oară făgădui să ne transporte la Ems. NEGRUZZI, S. I 325. ◊ Fig. El poate transporta cerul, patria sa pe pămîntul care-l locuiește. NEGRUZZI, S. II 49. ◊ Refl. pas. Cîtimea speciei grive este așa de considerabilă, încît se prind fără număr și se transportă luntri pline. ODOBESCU, S. III 28. 2. Refl. (Despre persoane) A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. Ne-am transportat la zisa închisoare și am făcut să se prezinte în fața noastră cetățeanul Laflotte. CAMIL PETRESCU, T. II 606. Imediat ce am primit ordinul... m-am transportat la școala de fete nr. 1 din urbea Z. CARAGIALE, M. 118. Turcii nu se puteau transporta în Moldova decît prin un singur punct. HASDEU, I. V. 132. 3. Tranz. Fig. A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, de entuziasm.

TRANSPORTÁ vb. I. 1. tr. A căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. refl. (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fața locului. 3. tr. (Fig.) A aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. [P.i. transpórt. / < fr. transporter, cf. lat. transportare].

TRANSPORTÁ vb. I. tr. 1. a căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fața locului. (< fr. transporter, lat. transportare)

desfácere-transpórt s. f. Activitate comercială de vânzare și transport ◊ „În sectorul desfaceri-transporturi – total 93 de lucrători auxiliari, din care: 5 primitori-distribuitori, 9 conducători auto, 2 lăcătuși-garaj, 3 motostivuitori, 8 lucrători pentru reparat mijloacele de transport intern, 6 primitori-distribuitori cu gestiune de produse finite, 20 de sortatori, 38 de manipulanți pentru încărcări-descărcări.” Sc. 27 VII 77 p. 1 (din desfacere + transport)

A TRANSPORTÁ transpórt tranz. 1) (obiecte sau ființe) A căra dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție); a duce. 2) fig. (persoane) A aduce în stare de beatitudine, în urma unei emoții puternice. [Sil. trans-por-] /<fr. transporter, lat. transportare

A SE TRANSPORTÁ mă transpórt intranz. A se deplasa dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție). /<fr. transporter, lat. transportare

transportà v. 1. a purta dintr’un loc într’altul; 2. a transmite printr’un act o proprietate, un drept; 3. se zice de lucrările literare ce se introduc: a transporta o dramă franceză pe scena română; 4. fig. a excita admirațiune, a mișca puternic: frumosul ne transportă; 5. a se duce undeva: a se transporta la fața locului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transpórt (tran-sport/trans-port) s. n., pl. transpórturi

transpórt s. n. (sil. mf. trans-), pl. transpórturi

arată toate definițiile

Intrare: transport
transport substantiv neutru
  • silabație: trans-
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transport
  • transportul
  • transportu‑
plural
  • transporturi
  • transporturile
genitiv-dativ singular
  • transport
  • transportului
plural
  • transporturi
  • transporturilor
vocativ singular
plural
Intrare: transporta
  • silabație: trans-
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • transporta
  • transportare
  • transportat
  • transportatu‑
  • transportând
  • transportându‑
singular plural
  • transportă
  • transportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • transport
(să)
  • transport
  • transportam
  • transportai
  • transportasem
a II-a (tu)
  • transporți
(să)
  • transporți
  • transportai
  • transportași
  • transportaseși
a III-a (el, ea)
  • transportă
(să)
  • transporte
  • transporta
  • transportă
  • transportase
plural I (noi)
  • transportăm
(să)
  • transportăm
  • transportam
  • transportarăm
  • transportaserăm
  • transportasem
a II-a (voi)
  • transportați
(să)
  • transportați
  • transportați
  • transportarăți
  • transportaserăți
  • transportaseți
a III-a (ei, ele)
  • transportă
(să)
  • transporte
  • transportau
  • transporta
  • transportaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)