TRANSPORT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport.

transport sn [At: GOLESCU, Î. 123 / V: (reg; fer) stramp~, st~, strap~ (Pl și: ~oarte), străp~ (Pl și: ~oarte), străpost, ștramp~, ștrapor, ștrap~ (Pl și: ~oarte), ștrămpor, ~nșp~, trașpont / Pl: ~uri / E: fr transport, ger Transport] 1 Transportare (1). 2 (Glg; îs) Agenți de ~ Agenți fizici (vântul, apa etc.) care deplasează particule de sol și contribuie la sedimentarea lor. 3 (Reg; îe) Nu sunt de ștraportul tău Nu sunt la dispoziția ta. 4 (Mpl) Ramură a economiei naționale care are ca obiect activitatea de deplasare a produselor de la producători spre consumatori, precum și deplasarea persoanelor cu ajutorul unor vehicule destinate acestui scop. 5 Ansamblul mijloacelor folosite pentru a transporta (1) mărfuri și persoane. 6 Ansamblu de obiecte sau de persoane care se deplasează împreună în condiții stabilite. 7 (Înv) Deplasare dintr-un loc în altul. 8 (Iuz; spc) Deplasare a unui judecător de instrucție la locul în care s-a comis un delict. 9 (Med; înv; șîs ~ Ia creier) Delir provocat de o boală, prin urcarea sângelui la cap. 10 (Med; înv; îas) Durere mare de cap¹. 11 (Liv; fig) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere. 12 (Liv; fig) Stare de contemplație, de beatitudine. 13 (Liv; fig) Stare de enervare, de furie. 14 (Tip) Operație de transpunere, în litografie, a copiei originalului de pe clișeul sau forma originală pe piatra litografică destinată a deveni forma de tipar. 15 (Jur; înv) Transmisiune (3). 16 Dispozitiv la gaterul țărănesc de apă, care pune în mișcare partea mobilă pe care se așază trunchiul² ce urmează a fi tăiat.

TRANSPORT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport.

TRANSPORT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta (v. transportare); ducere de lucruri sau de persoane dintr-un loc în altul (v. cărat, cărătură). Dacă zici dumneata că sîntem hoți, lasă să facă altul transportul. DUMITRIU, N. 260. Automobilele sanitare servesc numai pentru transportul răniților. MIRONESCU, S. A. 107. Vitele sînt mari, și mai mult cai decît boi întrebuințează la toate lucrurile cîmpului și la transporturi. GOLESCU, Î. 158. ◊ Loc. adj. De transport = care servește la transportarea lucrurilor sau a persoanelor. După Marea Revoluție din Octombrie... s-a văzut... că vechile mijloace de transport nu mai sînt îndestulătoare. STANCU, U.R.S.S. 21. Mai este un mod de transport prin oraș: scaunele închise ce le poartă oamenii pe brațe. BOLINTINEANU, O. 287. ♦ (Mai ales la pl.) Ramură a economiei naționale care cuprinde totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale, care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. De felul cum funcționează transporturile în timpul iernii depinde în mare măsură desfășurarea unei activități normale în toate ramurile economiei naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795. Transporturile constituie una din cele mai importante probleme în economia unei țări. PROBL. GEOGR. II 131. 2. Totalitatea lucrurilor sau ființelor care sînt transportate împreună. Așteaptă un transport din Arad, dar i-am încurcat pe cei din Simeria și-mi trimit iarăși vagoanele de săptămîna trecută. DAVIDOGLU, M. 48. Începuseră să sosească transporturi mari de răniți din luptele noi. REBREANU, P. S. 111. Aștept al doilea transport de flori, precum îmi promiți. NEGRUZZI, S. I 99. 3. Fig. (Astăzi rar) Uitare de sine, emoție, stare de contemplație, de entuziasm, de beatitudine. Și-n loc de acel aer măreț, – de-acel transport Din prima-i tinerețe, e rece ca un mort. MACEDONSKI, O. I 259.

TRANSPORT s.n. 1. Faptul de a transporta; transportare. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale care cuprinde totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 2. Totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate împreună. 3. (Poligr.) Transpunere a imaginii de pe o formă pe alta a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (Fig.; liv.) Uitare de sine, emoție, stare de contemplație. [< fr. transport].

TRANSPORT s. n. 1. faptul de a transporta; transportare. ◊ totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate. 2. (pl.) ramură a economiei naționale, totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 3. (poligr.) transpunere a imaginii de pe o formă pe alta, a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică. 4. (fig.) uitare de sine, stare de contemplație. (< fr. transport, germ. Transport)

TRANSPORT ~uri n. 1) Ramură a economiei care cuprinde totalitatea mijloacelor de deplasare a bunurilor materiale și a pasagerilor. ~ rutier. ~ aerian. ~ fluvial. 2) Totalitate a bunurilor materiale sau a persoanelor care se deplasează la un moment dat împreună. 3) fig. livr. Stare de fericire deplină; uitare de sine; beatitudine; euforie. [Sil. trans-port] /<fr. transport, germ. Transport

transport n. 1. acțiunea de a (se) transporta; 2. cesiunea unei proprietăți, a unui drept: a face transportul unei rente; 3. fig. mișcare violentă de pasiune: transport de bucurie; 4. delir cauzat de o boală.

2) *transpórt, a -á v. tr. (lat. transportare, d. trans, dincolo, și portare, a căra, a purta). Car, duc (în car, în spinare, cu calu, cu corabia, cu aeroplanu): a transporta lemne, călătorĭ. Pun, transpun: a transporta pe scenă un fapt istoric. Cedez o proprietate, un drept. Fig. Emoționez, încînt, entusiazmez, răpesc: muzica te transportă. V. refl. Mă duc: procuroru s’a transportat la locu crimeĭ.

1) *transpórt n., pl. urĭ (fr. transport, d. transporter, a transporta). Acțiunea de a transporta, cărăușie: transport de călătorĭ, de mărfurĭ (V. dusoare). Lucrurĭ transportate: a sosit un transport de marfă. Jur. Transfer, cesiune (a uneĭ proprietățĭ, a unuĭ drept): a face transportu uneĭ rente. Fig. Pornire, entusiazm, avînt: transport de bucurie.

stramport sn vz transport

stransport sn vz transport

straport sn vz transport

straporta v vz transporta

străport sn vz transport

străpost sn vz transport

ștramport sn vz transport

ștramporta v vz transporta

ștranporta v vz transporta

ștrapor sn vz transport

ștraport sn vz transport

ștrămpor sn vz transport

transporta [At: (a. 1837) DOC. EC. 682 / V: (înv) ~pur~, (reg; fer) strap~, ștramp~, ștranp~ / Pzi: ~port, (îrg) ~tez / E: fr transporter, lat transportare] 1 vt A deplasa (cu un vehicul) lucmri sau ființe dintr-un loc în altul Si: a căra, a duce, (înv) a transportarisi, (îvr) a transporta. 2 vt (Îvr) A mișca. 3 vt (Rar) A strămuta în alt loc drept pedeapsă Si: a deporta. 4 vt (Fig) A trece ceva dintr-un loc în altul Si: a muta. 5 vt (Fig) A schimba ceva dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. 6 vt (Îvr; îf transpurta) A traduce (1). 7 vt (Muz; înv) A transcrie (8). 8 vr (Înv) A se deplasa într-un anumit loc. 9 vr (Iuz; spc) A se duce la fața locului pentru o anchetă, o inspecție etc. 10 vr (Îrg) A se strămuta. 11-12 vtr (Liv; fig) A (se) transpune (8- 9). 13 vt (Jur; înv) A ceda altuia dreptul asupra unui lucru Si: a cesiona.

transpurta v vz transporta

tranșport sn vz transport

trașpont sn vz transport

TRANSPORTA, transport, vb. I. 1. Tranz. A duce lucruri sau ființe dintr-un loc în altul (mai ales cu un vehicul); a căra, a duce, a purta. Îl transportară repede prin mijlocul cordonului de soldați. SAHIA, N. 84. Primim ordin să transportăm o sută douăzeci capete de vite cornute la Malta. BART, S. M. 81. Am luat o trăsură care într-o oară făgădui să ne transporte la Ems. NEGRUZZI, S. I 325. ◊ Fig. El poate transporta cerul, patria sa pe pămîntul care-l locuiește. NEGRUZZI, S. II 49. ◊ Refl. pas. Cîtimea speciei grive este așa de considerabilă, încît se prind fără număr și se transportă luntri pline. ODOBESCU, S. III 28. 2. Refl. (Despre persoane) A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. Ne-am transportat la zisa închisoare și am făcut să se prezinte în fața noastră cetățeanul Laflotte. CAMIL PETRESCU, T. II 606. Imediat ce am primit ordinul... m-am transportat la școala de fete nr. 1 din urbea Z. CARAGIALE, M. 118. Turcii nu se puteau transporta în Moldova decît prin un singur punct. HASDEU, I. V. 132. 3. Tranz. Fig. A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, de entuziasm.

TRANSPORTA vb. I. 1. tr. A căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. refl. (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fața locului. 3. tr. (Fig.) A aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încînta peste măsură. [P.i. transport. / < fr. transporter, cf. lat. transportare].

TRANSPORTA vb. I. tr. 1. a căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fața locului. (< fr. transporter, lat. transportare)

desfacere-transport s. f. Activitate comercială de vânzare și transport ◊ „În sectorul desfaceri-transporturi – total 93 de lucrători auxiliari, din care: 5 primitori-distribuitori, 9 conducători auto, 2 lăcătuși-garaj, 3 motostivuitori, 8 lucrători pentru reparat mijloacele de transport intern, 6 primitori-distribuitori cu gestiune de produse finite, 20 de sortatori, 38 de manipulanți pentru încărcări-descărcări.” Sc. 27 VII 77 p. 1 (din desfacere + transport)

A SE TRANSPORTA mă transport intranz. A se deplasa dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție). /<fr. transporter, lat. transportare

A TRANSPORTA transport tranz. 1) (obiecte sau ființe) A căra dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție); a duce. 2) fig. (persoane) A aduce în stare de beatitudine, în urma unei emoții puternice. [Sil. trans-por-] /<fr. transporter, lat. transportare

transportà v. 1. a purta dintr’un loc într’altul; 2. a transmite printr’un act o proprietate, un drept; 3. se zice de lucrările literare ce se introduc: a transporta o dramă franceză pe scena română; 4. fig. a excita admirațiune, a mișca puternic: frumosul ne transportă; 5. a se duce undeva: a se transporta la fața locului.

transport (desp. tran-sport/trans-port) s. n., pl. transporturi corectat(ă)

!transport (tran-sport/trans-port) s. n., pl. transporturi

transport s. n. (sil. mf. trans-), pl. transporturi

transport, -portă 3.

+mijloc de transport (vehicul) s. n., pl. mijloace de transport (~ în comun)

transporta (a ~) (desp. tran-spor-/trans-por-) vb., ind. prez. 1 sg. transport, 2 sg. transporți, 3 transportă; conj. prez. 1 sg. să transport, 3 să transporte

!transporta (a ~) (tran-spor-/trans-por-) vb., ind. prez. 3 transportă

transporta vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transport, 3 sg. și pl. transportă

TRANSPORT s. 1. v. cărat. 2. cărătură. (A făcut un prim ~.) 3. (FIZ.) transmisiune. (~ul energiei electromagnetice.)

TRANSPORT s. 1. cărare, cărat, ducere, dus, purtare, transportare. (~ sacului pe spate.) 2. cărătură. (A făcut un prim ~.)

TRANSPORTA vb. 1. v. căra. 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ până la...) 3. v. duce.

TRANSPORTA vb. 1. a căra, a duce, a purta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ pînă la...) 3. a se deplasa, a se duce. (S-a ~ la fața locului.)

saltație, transport prin ∼, (engl.= saltation, transport by) mecanism de deplasare a granulelor clastice pe patul unei albii sau al unui baz. de sedimentare, prin ridicarea temporară a lor și împingerea înainte de către curenții a căror capacitate de transport depășește, temporar, forța gravitației; prin s. sunt deplasate în medii turbulente granule cu diametrul mediu între 0,4 – 0,06 mm.

DEPLASAREA TRUPELOR PRIN TRANSPORT AERIAN acțiunea trupelor de dislocare într-un alt raion, de executare a unei manevre sau de intrare într-un dispozitiv de luptă executată pe calea aerului în scopul păstrării capacității complete de luptă în vederea împlinirii unei misiuni. Acest procedeu este stabilit de un eșalon superior în raport de situația tactic-operativă, misiune și condiții specifice legate de menajarea resurselor mașinilor de luptă, mijloace de transport, starea vremii etc.

TRANSPORT AERIAN deplasare de persoane și mărfuri pe calea aerului în diverse scopuri. Transportul aerian sanitar constituie un mijloc de evacuare în vederea salvării de vieți omenești, aeronavele fiind echipate cu aparatură care permite acordarea unei asistențe medicale limitate în timpul zborului. Din punct de vedere militar transportul aerian constituie o operație indispensabilă acțiunilor aeroterestre, la care participă avioane și elicoptere îndeplinind diverse misiuni: transport de desant aerian, transport de trupe, de tehnică de luptă, muniții, materiale și alimente de pe o direcție pe alta sau din adâncime către linia de contact, aprovizionarea și asigurarea necesarului trupelor care luptă în încercuire, în localități, pe platforme industriale transformate în cetăți de luptă sau în zone libere, evacuarea în adâncimea teritoriului a răniților, bolnavilor și a unor valori materiale.