3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂNDĂVÍT s. n. Trândăvie. – V. trândăvi.

trândăvit2, ~ă a [At: MARCOVICI, C. 23/4 / Pl: ~iți, ~e / E: trândăvi] 1-2 (Pop; d. oameni) Trândav2 (2, 4). 3 (Mol; d. pâine) Trândav2 (8).

trândăvit1 sn [At: PAS, Z. I, 267 / Pl: (nob) ~uri / E: trândăvi] (Pop; rar) 1 Trândăvire (1). 2 Trândăvie.

TRÂNDĂVÍT s. n. (Rar) Trândăvie. – V. trândăvi.

TRÎNDĂVÍT2, -Ă, trîndăviți, -te, adj. (Rar) Trîndav, leneș, moleșit. – V. trîndăvi.

TRÂNDĂVÍ, trândăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trândăvie, a-și petrece vremea lenevind; a lenevi. – Din trândav.

TRÂNDĂVÍ, trândăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trândăvie, a-și petrece vremea lenevind; a lenevi. – Din trândav.

trândăvi vi [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~dovi, ~ntă~ / Pzi: ~vesc / E: trândav2] (Pop) A trăi în trândăvie Si: a lenevi.

TRÎNDĂVÍ, trîndăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trîndăvie, a-și trece vremea nelucrînd nimic; a lenevi. Parcă n-ai fi stat toată ziua să trîndăvești. DUMITRIU, N. 38. N-aș vrea să trîndăvesc sau să am o slujbă care să nu prezinte nici un interes. DEMETRIUS, C. 47. Avea și el un frate care mai mult trîndăvea decît muncea. PAS, Z. I 100.

TRÎNDĂVÍT1 s. n. (Rar) Trîndăvire, trîndăvie. Te mai oprea temerea că mama și tata au să creadă că nu vrei să muncești, că te-ai învățat cu trindăvitul. PAS, Z. I 267.

TRÎNDĂVÍT2, -Ă, trîndăviți, -te, adj. (Rar) Trîndav, leneș, moleșit. Întîlnindu-te, mi-am zis: Acest haiduc o să-ntreacă trîndăvita boierime. HASDEU, R. V. 123.

A TRÂNDĂVÍ ~ésc intranz. A-și petrece vremea lenevind; a lenevi; a lenoși. /Din trândav

trîndăvésc v. tr. Fac trîndav. V. intr. Trăĭesc în trîndăvie. V. refl. Mă fac trîndav. – În Cov. trînt-. V. lenevesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trândăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvesc, 3 sg. trândăvește, imperf. 1 trândăveam; conj. prez. 1 sg. să trândăvesc, 3 să trândăvească

trândăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvesc, imperf. 3 sg. trândăvea; conj. prez. 3 să trândăvească

trândăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvésc, imperf. 3 sg. trândăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. trândăveáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRÂNDĂVÍT s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.

TRÎNDĂVI vb. a lenevi, (rar și fam.) a tîndăli, (rar) a tolăni, a trîntori, (reg.) a migăli, a milcoși, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoși, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.)

trîndăvit s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.

A trândăvi ≠ a lucra, a munci, a se trudi

Intrare: trândăvit (adj.)
trândăvit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trândăvit
  • trândăvitul
  • trândăvitu‑
  • trândăvi
  • trândăvita
plural
  • trândăviți
  • trândăviții
  • trândăvite
  • trândăvitele
genitiv-dativ singular
  • trândăvit
  • trândăvitului
  • trândăvite
  • trândăvitei
plural
  • trândăviți
  • trândăviților
  • trândăvite
  • trândăvitelor
vocativ singular
plural
Intrare: trândăvit (s.n.)
trândăvit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trândăvit
  • trândăvitul
  • trândăvitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trândăvit
  • trândăvitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: trândăvi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trândăvi
  • trândăvire
  • trândăvit
  • trândăvitu‑
  • trândăvind
  • trândăvindu‑
singular plural
  • trândăvește
  • trândăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trândăvesc
(să)
  • trândăvesc
  • trândăveam
  • trândăvii
  • trândăvisem
a II-a (tu)
  • trândăvești
(să)
  • trândăvești
  • trândăveai
  • trândăviși
  • trândăviseși
a III-a (el, ea)
  • trândăvește
(să)
  • trândăvească
  • trândăvea
  • trândăvi
  • trândăvise
plural I (noi)
  • trândăvim
(să)
  • trândăvim
  • trândăveam
  • trândăvirăm
  • trândăviserăm
  • trândăvisem
a II-a (voi)
  • trândăviți
(să)
  • trândăviți
  • trândăveați
  • trândăvirăți
  • trândăviserăți
  • trândăviseți
a III-a (ei, ele)
  • trândăvesc
(să)
  • trândăvească
  • trândăveau
  • trândăvi
  • trândăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trândăvit, trândăviadjectiv

  • 1. rar Leneș, moleșit, trândav. DLRLC
    • format_quote Întîlnindu-te, mi-am zis: Acest haiduc o să-ntreacă trîndăvita boierime. HASDEU, R. V. 123. DLRLC
etimologie:
  • vezi trândăvi DLRM

trândăvitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi trândăvi DEX '98 DEX '09

trândăvi, trândăvescverb

  • 1. A trăi în trândăvie, a-și petrece vremea lenevind. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Parcă n-ai fi stat toată ziua să trîndăvești. DUMITRIU, N. 38. DLRLC
    • format_quote N-aș vrea să trîndăvesc sau să am o slujbă care să nu prezinte nici un interes. DEMETRIUS, C. 47. DLRLC
    • format_quote Avea și el un frate care mai mult trîndăvea decît muncea. PAS, Z. I 100. DLRLC
etimologie:
  • trândav DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.