PUTUROȘENIE, puturoșenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Ceea ce miroase urât, ceea ce răspândește un miros greu; miros greu, urât, răspândit de ceva sau de cineva. 2. Trândăvie, lenevie. ♦ Epitet dat unui om leneș, murdar. – Puturos + suf. -enie.

puturoșenie sf [At: C. PETRESCU, C. V. 105 / Pl: ~ii / E: puturos + -enie] 1 Ceea ce miroase urât. 2 Stare a lucrului sau a ființei puturoase (1) Si: puturoșie (1). 3 Putoare (1). 4 Stare a omului puturos (6). 5 Lene. 6 (Fam) Om leneș.

PUTUROȘENIE, puturoșenii, s. f. 1. Ceea ce miroase urât, ceea ce răspândește un miros greu; miros greu, urât, răspândit de ceva sau de cineva. 2. Trândăvie, lenevie. ♦ Epitet dat unui om leneș, murdar. – Puturos + suf. -enie.

PUTUROȘENIE s. f. 1. Ceea ce pute; lucru care miroase urît. (Fig.) Te-au lăsat toți să mucezești într-o puturoșenie de tîrg. C. PETRESCU, C. V. 105. 2. Trîndăvie, lenevie; nume dat unui om leneș, puturos.

PUTUROȘENIE ~i fam. 1) Caracter puturos. 2) Lucru sau ființă puturoasă. /puturos + suf. ~enie

puturoșenie (pop., fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. puturoșenia (desp. -ni-a), g.-d. art. puturoșeniei; pl. puturoșenii, art. puturoșeniile (desp. -ni-i-)

puturoșenie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. puturoșenia (-ni-a), g.-d. art. puturoșeniei; pl. puturoșenii, art. puturoșeniile (-ni-i-)

puturoșenie s. f. (sil. -ni-e), art. puturoșenia (sil. -ni-a), g.-d. art. puturoșeniei; pl. puturoșenii, art. puturoșeniile (sil. -ni-i-)

PUTUROȘENIE s. v. lene.

PUTUROȘENIE s. indolență, lene, lenevie, trîndăveală, trîndăvie, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ fără pereche.)