5 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIVÍT1 s. n. Faptul de a tivi; tivire. – V. tivi.

TIVÍT1 s. n. Faptul de a tivi; tivire. – V. tivi.

TIVÍT2, -Ă, tiviți, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Cu tiv cusut. – V. tivi.

TIVÍT2, -Ă, tiviți, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Cu tiv cusut. – V. tivi.

tivit1 sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: tivi1] 1-5 Tivire (1-5).

tivit2, ~ă a [At: PO 273/17 / Pl: ~iți, ~e / E: tivi1] 1 (D. țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Care are tiv (1) Si: (reg) tighelit2 (3). 2 (Pan; șfg; d. un obiect, o suprafață etc.) Împrejmuit cu un chenar, cu o dungă luminoasă sau de altă culoare Si: conturat, încadrat. 3 (Reg; d. marginile scândurilor brute) îndreptat cu ferăstrăul Si: muchiat. 4 (Reg; d. capătul unui trunchi2) Rotunjit cu toporul. 5 (Reg; d. un loc arat) împrejmuit cu o brazdă. 6 (Fig; d. buze) întins ca un tiv (1) Si: subțiat.

TIVÍ, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.

tivi1 vt [At: DOSOFTEI, PS. 454/2 / Pzi: ~vesc / E: tiv] 1 A face un tiv (1) Si: (reg) a muchia, a rupturi, a tigheli (3). 2 (Pan; șfg; c. i. un obiect, o suprafață etc.) Aîmprejmui cu un chenar, cu o dungă luminoasă sau de altă culoare Si: a contura, a încadra. 3 (Reg) A îndrepta cu ferăstrăul marginile scândurilor brute Si: a muchia. 4 (Reg) A rotunji capătul unui trunchi2 cu toporul. 5 (Reg) A trage o brazdă de jur împrejurul unui loc arat Si: (reg) a căpăstrui.

tivi2 vi [At: REBREANU, NUV. 138 / Pzi: ~vesc / E: tiva] (Reg; îe) A o~ (Ia fugă, de fugă sau fuga) A o lua la fugă.

țivit i [At: SIMIONESCU, F. R. 81 / E: fo] (Reg; repetat) Țiuvlic (1).

TIVÍ, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.

TIVÍ1, tivesc, vb. IV. Tranz. 1. A face un tiv. Adio, scumpă și neprețuită, modistă!... care-mi îndulcești viața și-mi tivești basmalele! ALECSANDRI, T. I 75. Colo sus la scăpătat Este-un cort mare rotat, Împăturat e în patru, Cu postav roșu tivit. BIBICESCU, P. P. 302. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui, a înconjura (cu un chenar). Deschise ochii mari, albaștri, tiviți cu gene negre, și-l privi țintă. SADOVEANU, O. VII 35. Vezi luna-n cingătoarea Aprinsei bolți albastre, Argintul ei tivește Și pragul casei noastre. GOGA, P. 38. Însuflețirea răsăritului se lăsa peste tot, tivea norii cu vișiniu. MACEDONSKI, O. III 48. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sînt tivite. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Refl. Apele s-au tivit cu margini vinete de gheață. C. PETRESCU, S. 53. ◊ Refl. pas. Cînd se ară... bucata arată se tivește cu o brazdă. PAMFILE, A. R. 63. 2. A detașa prin așchiere, cu ferăstrăul, marginile scîndurilor brute.

TIVÍ2, tivesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o tivi la fugă (de fugă sau fuga) = a o lua la fugă, a fugi, a o șterge.

A TIVÍ1 ~ésc tranz. 1) (obiecte confecționate din textile) A înzestra cu un tiv; a refeca. 2) fig. A împodobi pe la margini cu un chenar. /Din tiv

tivì v. a coase pe margini, a pune chenar. [Origină necunoscută].

tivésc v. tr. (d. tiv). Cos îndoind marginea ca să nu se destrame. A o tivi de fugă, (NPl. Ceaur, 12), a o rupe de fugă, a fugi de-odată, a o tuli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tivít adj. m., pl. tivíți; f. sg. tivítă, pl. tivíte

tiví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 să tiveáscă

tiví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 sg. și pl. tiveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIVÍT adj. (pop.) refecat. (Fustă ~.)

arată toate definițiile

Intrare: tivit (adj.)
tivit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivit
  • tivitul
  • tivitu‑
  • tivi
  • tivita
plural
  • tiviți
  • tiviții
  • tivite
  • tivitele
genitiv-dativ singular
  • tivit
  • tivitului
  • tivite
  • tivitei
plural
  • tiviți
  • tiviților
  • tivite
  • tivitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tivit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivit
  • tivitul
  • tivitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tivit
  • tivitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tivi (fugi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tivi
  • tivire
  • tivit
  • tivitu‑
  • tivind
  • tivindu‑
singular plural
  • tivește
  • tiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tivesc
(să)
  • tivesc
  • tiveam
  • tivii
  • tivisem
a II-a (tu)
  • tivești
(să)
  • tivești
  • tiveai
  • tiviși
  • tiviseși
a III-a (el, ea)
  • tivește
(să)
  • tivească
  • tivea
  • tivi
  • tivise
plural I (noi)
  • tivim
(să)
  • tivim
  • tiveam
  • tivirăm
  • tiviserăm
  • tivisem
a II-a (voi)
  • tiviți
(să)
  • tiviți
  • tiveați
  • tivirăți
  • tiviserăți
  • tiviseți
a III-a (ei, ele)
  • tivesc
(să)
  • tivească
  • tiveau
  • tivi
  • tiviseră
Intrare: tivi (tiv)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tivi
  • tivire
  • tivit
  • tivitu‑
  • tivind
  • tivindu‑
singular plural
  • tivește
  • tiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tivesc
(să)
  • tivesc
  • tiveam
  • tivii
  • tivisem
a II-a (tu)
  • tivești
(să)
  • tivești
  • tiveai
  • tiviși
  • tiviseși
a III-a (el, ea)
  • tivește
(să)
  • tivească
  • tivea
  • tivi
  • tivise
plural I (noi)
  • tivim
(să)
  • tivim
  • tiveam
  • tivirăm
  • tiviserăm
  • tivisem
a II-a (voi)
  • tiviți
(să)
  • tiviți
  • tiveați
  • tivirăți
  • tiviserăți
  • tiviseți
a III-a (ei, ele)
  • tivesc
(să)
  • tivească
  • tiveau
  • tivi
  • tiviseră
Intrare: țivit
țivit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tivit (adj.)

  • 1. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Cu tiv cusut.
    surse: DEX '09 sinonime: refecat

etimologie:

  • vezi tivi
    surse: DEX '09 DEX '98

tivit (s.n.)

  • 1. Faptul de a tivi.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: tivire

etimologie:

  • vezi tivi
    surse: DEX '98 DEX '09

tivi (fugi)

  • 1. expresie A o tivi la fugă (de fugă sau fuga) = a o lua la fugă, a o șterge.
    surse: DLRLC sinonime: fugi

etimologie:

tivi (tiv)

  • 1. A face, a coase un tiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: refeca attach_file 2 exemple
    exemple
    • Adio, scumpă și neprețuită, modistă!... care-mi îndulcești viața și-mi tivești basmalele! ALECSANDRI, T. I 75.
      surse: DLRLC
    • Colo sus la scăpătat Este-un cort mare rotat, Împăturat e în patru, Cu postav roșu tivit. BIBICESCU, P. P. 302.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare).
      exemple
      • Deschise ochii mari, albaștri, tiviți cu gene negre, și-l privi țintă. SADOVEANU, O. VII 35.
        surse: DLRLC
      • Vezi luna-n cingătoarea Aprinsei bolți albastre, Argintul ei tivește Și pragul casei noastre. GOGA, P. 38.
        surse: DLRLC
      • Însuflețirea răsăritului se lăsa peste tot, tivea norii cu vișiniu. MACEDONSKI, O. III 48.
        surse: DLRLC
      • Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sînt tivite. EMINESCU, O. IV 119.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Apele s-au tivit cu margini vinete de gheață. C. PETRESCU, S. 53.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Cînd se ară... bucata arată se tivește cu o brazdă. PAMFILE, A. R. 63.
        surse: DLRLC
  • 2. A detașa prin așchiere, cu ferăstrăul, marginile scândurilor brute.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • tiv
    surse: DEX '09 DEX '98