2 intrări
36 de definiții

Explicative DEX

TIVIRE, tiviri, s. f. Acțiunea de a tivi și rezultatul ei; tivitură. – V. tivi.

TIVIRE, tiviri, s. f. Acțiunea de a tivi și rezultatul ei; tivitură. – V. tivi.

ȚIVLI, țivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A tipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti.

tivire [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tivi1] 1 Coasere a unui tiv (1) Si: tiveală (1), tivit1 (1), tivitură (2), (reg) tighelire (3), tighelit1 (5). 2 (Pan; șfg) împrejmuire a unui obiect, a unei suprafețe etc. cu un chenar sau cu o dungă de o altă culoare Si: conturare, încadrare, tivit1 (2). 3 (Reg) Îndreptare cu ferăstrăul a marginilor scândurilor brute Si: (reg) tivit1 (3). 4 (Reg) Rotunjire a capătului unui trunchi2 cu toporul Si: (reg) tivit1 (4). 5 (Reg) Tragere a unei brazde de jur împrejurul unui loc arat Si: (reg) tivit1 (5).

țăvli v vz țivli

țâflâi v vz țivli

țâfli v vz țivli

țâpli v vz țivli

țâvlâi v vz țivli

țifli v vz țivli

țisli v vz țivli

țivi2 v vz țivli

țivli [At: STAMATI, V. 5591/42 / V: țăv~, țâflâi, țâfli, țâplî (Pzi: 3 țâplă), țâvlâi, țâv~[1], țifli, țisli, țivi / Pzi: ~lesc / E: fo] 1 vi (Reg; d. unele păsări și animale) A țipa1 (6). 2 vr (Reg; d. porci) A scoate sunete stridente. 3 vi (Reg; d. oameni) A scoate sunete stridente și ascuțite (de spaimă, de durere, de mânie etc. sau dintr-un instrument de suflat). 4-5 vit (Reg; d. oameni) A spune ceva cu glas tare. 6-7 vir (Reg) A chicoti (1). 8-9 vir (Mol) A bodogăni. 10-11 vir (Buc) A face scandal Si: a se certa (2). 12 vi (Mol) A scoate anumite sunete folosind țivlitoarea pentru a atrage și a prinde păsări.

  1. Are definiție proprie. — gall

ȚIVLI, ȚÎVLI (-lesc) vb. intr. A țipa, a striga, a sbiera: un lăstun de apă țivli ascuțit de două ori și trecu dincolo, sburînd la fața apei (SAD.); dă să prindă pe copil de ureche, dar el țivli una ca un cățel (RET.); Pipăruș Petru lăsă atunci tălpoaia și mai jos, de țivli biata femeie ca în gura șarpelui (MERA); se auzeau pocnete de bice și glasuri țîvlite (GRIG.) [vsl. cviliti].

ȚÎVLI 👉 ȚIVLI.

ȚIVLI, țivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A țipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti.

TIVIRE, tiviri, s. f. Acțiunea de a tivi1 și rezultatul ei.

ȚIVLI, țivlesc, vb. IV. Intranz. A țipa, a zbiera, a striga. Un lăstun de apă țivli ascuțit de două ori și trecu dincolo, zburînd la fața apei. SADOVEANU, la CADE. Dă să prindă pe copil de ureche, dar el țivli una ca un cățel. RETEGANUL, la CADE.

țivlì v. Mold. a momi păsări cu fluierături. [Cf. slav. ȚVILITI, a plânge].

țiflésc, V. țivlesc.

țivlésc și (pop.) țî- v. intr. (vsl. cviliti, a plînge; bg. cviliti, a se văĭta, a piui, a țipa. V. țuvloaĭe). Est. Țip (despre păsărĭ, copiĭ, femeĭ). Protestez, bodogănesc: ferbe-țĭ babo, lintea ta și nu maĭ țivli, zise moșneagu. – În Bucov. țiflesc. În Btș. țîflîĭesc și țîvlîĭesc, vorbesc supțire.

țîflîĭésc, V. țivlesc.

țîvlésc, țîvlîĭésc, V. țivlesc.

Ortografice DOOM

tivire s. f., g.-d. art. tivirii; pl. tiviri

țivli (a ~) (reg.) (desp. ți-vli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țivlesc, 3 sg. țivlește, imperf. 1 țivleam; conj. prez. 1 sg. să țivlesc, 3 să țivlească

tivire s. f., g.-d. art. tivirii; pl. tiviri

țivli (a ~) (reg.) (ți-vli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țivlesc, imperf. 3 sg. țivlea; conj. prez. 3 să țivlească

tivire s. f., g.-d. art. tivirii; pl. tiviri

țivli vb. (sil. -vli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țivlesc, imperf. 3 sg. țivlea; conj. prez. 3 sg. și pl. țivlească

Etimologice

țivli (-lesc, -it), vb. – A țipa, a țiui, a piui. – Var. țîvli, țifli. Sl. cviliti „a plînge” (Tiktin). – Der. țivluitoare, s. f. (țipătoare, țiuitoare, fluier); țuvloaie (var. țifloaie, țifoaie), s. f. (țipătoare; flaut, fluier; adv., se zice despre burta umflată), ultimul sens probabil prin analogie cu aspectul obrajilor umflați la cîntatul cu țuvloaia; țifloia, vb. refl. (a se umfla cu mîncare).

Sinonime

TIVIRE s. 1. tivit. (~ unei fuste.) 2. (IND.) refecare. (~ lemnului.)

ȚIVLI vb. v. răcni, striga, țipa, urla, zbiera.

TIVIRE s. tivit.

țivli vb. v. RĂCNI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

Arhaisme și regionalisme

țivli, țivlesc, vb. IV (pop.) 1. a bodogăni, a protesta. 2. (reg.) a momi păsări cu fluierături.

țivlí, țivlesc, v.i. (reg.; înv.) 1. A zbiera: „...s-a tot dus, tot lihotind și țivlind ca o cățé” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 117). 2. A face zgomot mare. 3. A suna, a țiui: „Dar, tocmai când o admirau mai tare cu gurile căscate, a-nceput drăcovenia să țivlească, adică să sune” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 288). – Din sl. cviliti „a plânge” (Tiktin, după DER; DEX); formă onomatopeică (MDA).

țivli, țivlesc, vb. intranz. – (reg.; înv.) 1. A zbiera: „...s-a tot dus, tot lihotind și țivlind ca o cățe” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 117; Cornești). 2. A face zgomot mare. 3. A suna, a țiui: „Dar, tocmai când o admirau mai tare cu gurile căscate, a-nceput drăcovenia să țivlească, adică să sune” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 288). – Din sl. cviliti „a plânge” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX); formă onomatopeică (MDA).

Intrare: tivire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivire
  • tivirea
plural
  • tiviri
  • tivirile
genitiv-dativ singular
  • tiviri
  • tivirii
plural
  • tiviri
  • tivirilor
vocativ singular
plural
Intrare: țivire
țivire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țivire
  • țivirea
plural
  • țiviri
  • țivirile
genitiv-dativ singular
  • țiviri
  • țivirii
plural
  • țiviri
  • țivirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tivire, tivirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi tivi DEX '98 DEX '09

țivli, țivlescverb

  • 1. regional Răcni, striga, urla, zbiera, țipa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un lăstun de apă țivli ascuțit de două ori și trecu dincolo, zburînd la fața apei. SADOVEANU, la CADE. DLRLC
    • format_quote Dă să prindă pe copil de ureche, dar el țivli una ca un cățel. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.