tivire [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tivi¹] 1 Coasere a unui tiv (1) Si: tiveală (1), tivit¹ (1), tivitură (2), (reg) tighelire (3), tighelit¹ (5). 2 (Pan; șfg) împrejmuire a unui obiect, a unei suprafețe etc. cu un chenar sau cu o dungă de o altă culoare Si: conturare, încadrare, tivit¹ (2). 3 (Reg) Îndreptare cu ferăstrăul a marginilor scândurilor brute Si: (reg) tivit¹ (3). 4 (Reg) Rotunjire a capătului unui trunchi² cu toporul Si: (reg) tivit¹ (4). 5 (Reg) Tragere a unei brazde de jur împrejurul unui loc arat Si: (reg) tivit¹ (5).