16 definiții pentru tighel tighil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIGHÉL, tighele, s. n. Cusătură vizibilă, foarte măruntă și regulată, făcută cu mașina sau cu mâna, în care fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături precedente. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A trage (cuiva) un tighel = a mustra, a dojeni (pe cineva). [Pl. și: tigheluri] – Din tc. teğel.

tighel sn [At: POLIZU / V: (reg) ~ghil, tivel / Pl: ~uri, ~e / E: tc teğel] 1 Cusătură vizibilă, foarte măruntă, făcută cu mașina sau cu mâna, în care fiecare împunsătură începe de la locul împunsăturii precedente, având adesea rol de ornament. 2 (Reg; îe) A-i trage (cuiva) un ~ sau (rar) a lua (pe cineva) cu ~ A mustra pe cineva cu asprime. 3 (Reg; îae) A păcăli pe cineva. 4 (Reg; d. persoane; îla) Cu ~ Îmbrăcat elegant. 5 (Reg) Tiv (1). 6 (Reg) Paspoal. 7 (Pan; fig) Dungă (1). 8 (Pan; fig) Margine.

TIGHÉL, tigheluri, s. n. Cusătură vizibilă, foarte măruntă și regulată, făcută cu mașina sau cu mâna, în care fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături precedente. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A trage (cuiva) un tighel = a mustra, a dojeni (pe cineva). [Pl. și: tighele] – Din tc. tegel.

TIGHÉL, tigheluri, s. n. Cusătură vizibilă foarte măruntă, făcută cu mașina sau cu mîna și constituind adesea o garnitură la un obiect de îmbrăcăminte. Marginea de pe piept a vestei avea un tighel alb. CAMIL PETRESCU, N. 97. În ograda-n care colțul ierbii iesă rar, Fluturînd cămeșa albă cu tighel, Omul bate niște cuie într-un car. D. BOTEZ, P. O. 25. ◊ Expr. A trage (cuiva) un tighel = a mustra, a dojeni (pe cineva) cu asprime. Ba încă ce! i-a tras un tighel, de i-a plăcut și lui. CARAGIALE, O. I 91. – Pl. și: tighele. - Variantă: tighíl (SADOVEANU, N. F. 67) s. n.

TIGHÉL ~uri n. Cusătură vizibilă măruntă, făcută cu mâna sau cu mașina, astfel încât fiecare împunsătură să înceapă în locul împunsăturii precedente. A coase cu ~.A-i trage cuiva un ~ a mustra aspru pe cineva. /<turc. tegel

tighel n. 1. refec: a da tighel; 2. fam. dojana: a trage cuiva un tighel. [Turc. TEGHEL; pentru sensul figurat, cf. refec].

tighél n., pl. urĭ (turc. tegel, tighel. V. teltea). Cusutură cu împunsăturĭ foarte dese și micĭ (adică duplă, și pe dos și pe față) în urma aculuĭ cu mîna saŭ cu mașina. (Cînd e înaintea aculuĭ, se numește cusutură simplă, care e numaĭ pe o parte. Cînd e foarte rară, se numește șular). Fig. Ocară, refec, pleaftură: ĭ-a tras un tighel. – În Mold. sud tivel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tighél s. n., pl. tighéluri/tighéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tighél (-luri), s. n.1. Cusătură vizibilă cu rol de ornament. – 2. Ceartă, perdaf. – Tc. tegel, forma vulgară în loc de teyel (Șeineanu, II, 360; Tiktin; Candrea). – Der. tigheli, vb. (a face un tighel).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trage un tighel expr. (vulg.d. bărbați) a avea un contact sexual.

Intrare: tighel
tighel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tighel
  • tighelul
  • tighelu‑
plural
  • tighele
  • tighelele
genitiv-dativ singular
  • tighel
  • tighelului
plural
  • tighele
  • tighelelor
vocativ singular
plural
tighel2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tighel
  • tighelul
  • tighelu‑
plural
  • tigheluri
  • tighelurile
genitiv-dativ singular
  • tighel
  • tighelului
plural
  • tigheluri
  • tighelurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tighil
  • tighilul
plural
  • tighile
  • tighilele
genitiv-dativ singular
  • tighil
  • tighilului
plural
  • tighile
  • tighilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tighel tighil

  • 1. Cusătură vizibilă, foarte măruntă și regulată, făcută cu mașina sau cu mâna, în care fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături precedente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tiv tivitură attach_file 2 exemple
    exemple
    • Marginea de pe piept a vestei avea un tighel alb. CAMIL PETRESCU, N. 97.
      surse: DLRLC
    • În ograda-n care colțul ierbii iesă rar, Fluturînd cămeșa albă cu tighel, Omul bate niște cuie într-un car. D. BOTEZ, P. O. 25.
      surse: DLRLC

etimologie: