TIGHEL, tigheluri, s. n. Cusătură vizibilă foarte măruntă, făcută cu mașina sau cu mîna și constituind adesea o garnitură la un obiect de îmbrăcăminte. Marginea de pe piept a vestei avea un tighel alb. CAMIL PETRESCU, N. 97. În ograda-n care colțul ierbii iesă rar, Fluturînd cămeșa albă cu tighel, Omul bate niște cuie într-un car. D. BOTEZ, P. O. 25. ◊ Expr. A trage (cuiva) un tighel = a mustra, a dojeni (pe cineva) cu asprime. Ba încă ce! i-a tras un tighel, de i-a plăcut și lui. CARAGIALE, O. I 91. – Pl. și: tighele. - Variantă: tighil (SADOVEANU, N. F. 67) s. n.