5 intrări

53 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGÁIE, țigăi, adj. f. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.

ȚIGÁRĂ, țigări, s. f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1). ◊ Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

ȚIGÁRĂ, țigări, s. f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1). ◊ Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

țâgâ3 sfs [At: H XVIII, 22 / V: (art) țighira / E: nct] (Trs) 1 Ființă imaginară despre care se crede că mănâncă luna, producând astfel eclipsele. 2 Vârcolac. corectată

țâgâ2 sfs [At: OTESCU, CR. 5 / V: ța~, (art) țigâra, țigila[1] / E: nct] (Mai ales art) 1 (Reg) Steaua polară. 2 (Mun; îf țigila) Numele unei constelații. corectată

  1. În original, ambele variante fără accent — LauraGellner

țigaie [At: (a. 1649) IORGA, S. D. X, 48 / V: (reg) țigău sm, țigai sm, a, ~gâie a, ~are (Pl: țigări, țigare), ~a (Pl: țigare) sf, a, țigar sm, ~gă sf, a, ~gâ (Pl: țigâre), țighire[1] (Pl: țighire), cig~ (Pl: cigăi), cigare a / Pl: țigăi / E: nct] 1 sf Rasă de oi cu lână scurtă, creață, moale și fină. 2-3 sf, a (Oaie) cu lână scurtă, creață, moale și fină. 4 a (D. lână) Care este obținut de la oaie țigaie (3). 5 sf (Reg) Lână obținută de la oaia țigaie (3). 6 sf (Îvr) Lână de calitate inferioară. 7 sf Stofă fabricată din lână țigaie (4). 8 a Care este făcut din lână țigaie (4). 9-10 sm (Reg; îf țigai, țigar, țigău) Berbece (sau miel) de rasă țigaie (1).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma țighi LauraGellner

țiga1 sf [At: COSTINESCU / V: ~re, (reg) ~ie (Pl: țigării), (Mar) ~gla~, ~glare, (Trs) sig~, ~gă / Pl: țigări, (reg) țigheri / E: ger Zigarre „țigară de foi”] 1 Mic sul făcut dintr-o foiță de hârtie umplută cu tutun tăiat mărunt și care, aprinsă la un capăt, se fumează Si: țigaretă (1), (reg) țigarcă. 2 (Îs) ~de (sau, îvr, în) foi, ~ de Havana, (reg) ~ de frunză (de duhan), (ori de frunze, de foaie), ~ de duhan, ~groasă (de frunză), ~ de piele Sul făcut din foi de tutun înfășurate una peste alta și care se fumează Si: trabuc. 3 (Îs) Țigări medicinale (sau antiasmatice) Țigări (1) făcute din frunze de mătrăgună (sau din alte plante medicinale), care se fumează pentru efectul lor calmant în afecțiunile asmatice. 4 (Îe) A suci (sau a răsuci) o ~ A pregăti o țigară (1), umplând cu tutun foița făcută sul. 5 (Reg; îe) Cât ai sfârși (sau ai bea) o ~ ori în câtă vreme ai bea o ~ Foarte repede. 6 (Reg) A trage ~ A fuma. 7 (Îdt) Țigară (1) de foi. 8 (Reg) Foiță de țigară (1).

țigău sn[1] vz țigaie

  1. Definiția principală (țigaie) încadrează țigău ca sm. — cata

țighi[1] a vz țigaie

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: țighire LauraGellner

ȚIGÁIE, țigăi, adj. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.

ȚIGÁIE, țigăi, adj. f. (Despre lînă) Scurtă și creață, cu firul moale, fin și mătăsos; (despre oi) care are astfel de lînă. Turma sa de oi trece peste o mie de capete, parte merinoase, parte țigăi și parte țurcance. I. IONESCU, D. 352. Urcă și coboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi. TEODORESCU, P. P. 435. Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. ◊ (Substantivat) Majurul răspunde cu capul de fiecare țigaie. CAMILAR, N. I 451. Cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. ♦ (Substantivat) Rasă de oi cu lînă moale și fină.

ȚIGÁRĂ, țigări, s. f. Mic sul făcut dintr-o foiță de hîrtie umplută cu tutun tăiat mărunt și care se aprinde la un capăt, trăgîndu-se în piept fumul rezultat. Se așeză la gura sobei, își aprinse țigara și pufăind fumul spre jăratic, își trecu stînga prin mustață. SADOVEANU, O. VII 334. Cei doi oameni cu șepci albastre au zvîrlit țigările. SAHIA, N. 59. Liniștit îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. ◊ Țigară de foi = țigară mai mare, făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta. Aprinse o țigară de foi, aruncind chibritul pe covor. C. PETRESCU, A. 354. ◊ Expr. (Popular) A bea o țigară = a fuma. A face (a suci sau a răsuci) o țigară = a pregăti o țigară, făcînd sul foița umplută cu tutun. Își mai răsuci o țigară. SADOVEANU, O. I 360. Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155.

ȚIGARĂ s. f. mic sul din hârtie umplut cu tutun, care se fumează; țigaretă (1). (< germ. Zigarre)

țigáră adj. inv. (Despre pantalonii la modă în anii ’70) Strâmți în partea de jos ◊ „Bogdan poartă pantaloni țigară. (prin asemănare cu țigara)

ȚIGÁIE2 ~ăi adj. (despre oi) Care are lână scurtă, moale și creață. ◊ Lână ~ lână cu firul scurt și creț. /Orig. nec.

ȚIGÁRĂ ~ări f. Produs pentru fumat constând dintr-un sul de hârtie fină, umplut cu tutun mărunțit. ◊ ~ de foi havană. A bea o ~ a fuma. [G.-D. țigării] /<germ. Zigarre

țigară f. mic sul de foi de tutun. [Nemț. CIGARRE].

țigáĭ și țigắŭ, -áĭe adj., pl. m. și f. țigaĭ, ca laĭ, lăŭ (cp. cu germ ziege, capră, și cu rom. țiclăŭ). Se zice despre un fel de oĭ cu lîna maĭ mică, bătută și mătăsoasă, de calitatea cea maĭ bună: berbec țigaĭ (saŭ țigăŭ), oaĭe țigaĭe. De oaĭe țigaĭe: lînă țigaĭe. Făcut din asemenea lînă: postav țigaĭ (Acad. la bîrsan). V. țurcan.

țigáră (est) și -áre (vest) f., pl. ărĭ (rus. cigara [pron ți-], germ. cigarre, fr. cigare [m.], d. sp. cigarro, cuv. american; it. sigaro). Sul de frunze de tutun care se lasă să se usuce, și pe urmă se fumează (ceĭa ce e un nărav urît). – Acest sul, numit „țigară de foĭ”, se fumează maĭ mult în America și’n nordu Eŭropeĭ. În România, Rusia și sudu Eŭropeĭ se fumează maĭ mult țigărĭ micĭ făcute din tutun tăĭat mărunt și’nvălit într’o foiță de hîrtie foarte supțire. (Prima țigară de acest fel a fost făcută la 1832 de un soldat care s’a folosit de un tub de cartuș, apoĭ de hîrtia supțire). Marinariĭ Englejĭ și Țiganiĭ fumează maĭ ales din lulele. V. narghilea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țigaie1 adj. f. (oaie ~), pl. țigăi

țiga s. f., art. țigara, g.-d. art. țigării; pl. țigări

țigaie adj. f., s. f., pl. țigăi

țiga s. f., art. țigara, g.-d. art. țigării; pl. țigări

țigáie adj. f., s. f., pl. țigăi

țigáră s. f., art. țigára, g.-d. art. țigării; pl. țigări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIGÁRĂ s. 1. țigaretă, (rar) țigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. țigară de foi = havană, trabuc.

ȚIGA s. 1. țigaretă, (rar) țigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. țigară de foi = trabuc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țigáre (-ắri), s. f. – Sul de hîrtie umplut cu tutun mărunt. – Var. țigară. Mr. țigară. Germ. Zigarre.Der. țigaretă (var. țigaret), s. f. (țigară; tub mic în care se introduce țigara), din germ. Zigarette.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâgấră2 s.f. (reg.) vârcolac.

țâgấră1 s.f. (reg.) steaua polară.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚIGÎRA cf. țigare adj., variantă la țigae (lină) (Enc); etim. lui Bogrea < ung. czégér < germ. Zeiger „deget arătător” (DR I) nu e acceptabilă. 1. – fam. 2. Țigăr/ea fam., act.; -eni s. olt. 3. Țagîra s. 4. Cf. Țigărlan, Stan (17 B II 403). 5. Tzigara, Zotu, ginerele lui Petru Șchiopul Vvd, balcanic (nume albanez „țigan”, com. Gh. Ivănescu). 6. Nazalizat: Țangarea, țig. (16 A II 109), cf. Tsingara, oraș pe Eufrat de la care s-ar deriva numele țiganilor.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trimite pe cineva după țigări expr. 1. (stud.) a fi superior cuiva. 2. (în fotbal) a-și dribla adversarul.

MUC DE ȚIGARĂ aboneu, halbă, locotenent, locotenent-colonel, sergent.

ȚIGARĂ aer-plămân-aer, blunt, cal, chentan, chentuc, cioacă, creion, cui, feștilă, fumegară, funingine, halbă, joint, penală, puf, torță, trabali, tulei, țigară penală.

țigară penală expr. (deț.) țigară răsucită manual din tutunul adunat din chiștoace.

Intrare: țâgâră
țâgâră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țighira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigâra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țigaie (adj.)
țigaie2 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigaie
  • țigaia
plural
  • țigăi
  • țigăile
genitiv-dativ singular
  • țigăi
  • țigăii
plural
  • țigăi
  • țigăilor
vocativ singular
plural
țigâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigâră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigău adjectiv
adjectiv (A114)
Surse flexiune: Scriban
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigău
  • țigăul
  • țigău‑
  • țigaie
  • țigaia
plural
  • țigăi
  • țigăii
  • țigăi
  • țigăile
genitiv-dativ singular
  • țigău
  • țigăului
  • țigăi
  • țigăii
plural
  • țigăi
  • țigăilor
  • țigăi
  • țigăilor
vocativ singular
plural
Intrare: țigară
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiga
  • țigara
plural
  • țigări
  • țigările
genitiv-dativ singular
  • țigări
  • țigării
plural
  • țigări
  • țigărilor
vocativ singular
plural
Intrare: țigără
țigără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Țigâra
Țigâra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țigâra
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țigaie, țigăiadjectiv feminin

  • 1. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Turma sa de oi trece peste o mie de capete, parte merinoase, parte țigăi și parte țurcance. I. IONESCU, D. 352. DLRLC
    • format_quote Urcă și coboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi. TEODORESCU, P. P. 435. DLRLC
    • format_quote Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. DLRLC
etimologie:

țiga, țigărisubstantiv feminin

  • 1. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Se așeză la gura sobei, își aprinse țigara și pufăind fumul spre jăratic, își trecu stînga prin mustață. SADOVEANU, O. VII 334. DLRLC
    • format_quote Cei doi oameni cu șepci albastre au zvîrlit țigările. SAHIA, N. 59. DLRLC
    • format_quote Liniștit îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. DLRLC
    • 1.1. Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aprinse o țigară de foi, aruncînd chibritul pe covor. C. PETRESCU, A. 354. DLRLC
    • chat_bubble popular A bea o țigară = fuma. DLRLC
      sinonime: fuma
    • chat_bubble A face (a suci sau a răsuci) o țigară = a pregăti o țigară, făcând sul foița umplută cu tutun. DLRLC
      • format_quote Își mai răsuci o țigară. SADOVEANU, O. I 360. DLRLC
      • format_quote Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.