4 intrări

56 de definiții

din care

Explicative DEX

ȚIGAIE, țigăi, adj. f. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.

ȚIGARĂ, țigări, s. f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1). ◊ Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

ȚIGARĂ, țigări, s. f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1). ◊ Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

siga sf vz țigară

țâgâ2 sfs [At: OTESCU, CR. 5 / V: ța~, (art) țigâra, țigila[1] / E: nct] (Mai ales art) 1 (Reg) Steaua polară. 2 (Mun; îf țigila) Numele unei constelații. corectat(ă)

  1. În original, ambele variante fără accent — LauraGellner

țâgâ3 sfs [At: H XVIII, 22 / V: (art) țighira / E: nct] (Trs) 1 Ființă imaginară despre care se crede că mănâncă luna, producând astfel eclipsele. 2 Vârcolac. corectat(ă)

țigai sm, a vz țigaie

țigaie [At: (a. 1649) IORGA, S. D. X, 48 / V: (reg) țigău sm, țigai sm, a, ~gâie a, ~are (Pl: țigări, țigare), ~a (Pl: țigare) sf, a, țigar sm, ~gă sf, a, ~gâ (Pl: țigâre), țighire[1] (Pl: țighire), cig~ (Pl: cigăi), cigare a / Pl: țigăi / E: nct] 1 sf Rasă de oi cu lână scurtă, creață, moale și fină. 2-3 sf, a (Oaie) cu lână scurtă, creață, moale și fină. 4 a (D. lână) Care este obținut de la oaie țigaie (3). 5 sf (Reg) Lână obținută de la oaia țigaie (3). 6 sf (Îvr) Lână de calitate inferioară. 7 sf Stofă fabricată din lână țigaie (4). 8 a Care este făcut din lână țigaie (4). 9-10 sm (Reg; îf țigai, țigar, țigău) Berbece (sau miel) de rasă țigaie (1).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma țighi LauraGellner

țigar sm vz țigaie

țiga1 sf [At: COSTINESCU / V: ~re, (reg) ~ie (Pl: țigării), (Mar) ~gla~, ~glare, (Trs) sig~, ~gă / Pl: țigări, (reg) țigheri / E: ger Zigarre „țigară de foi”] 1 Mic sul făcut dintr-o foiță de hârtie umplută cu tutun tăiat mărunt și care, aprinsă la un capăt, se fumează Si: țigaretă (1), (reg) țigarcă. 2 (Îs) ~de (sau, îvr, în) foi, ~ de Havana, (reg) ~ de frunză (de duhan), (ori de frunze, de foaie), ~ de duhan, ~groasă (de frunză), ~ de piele Sul făcut din foi de tutun înfășurate una peste alta și care se fumează Si: trabuc. 3 (Îs) Țigări medicinale (sau antiasmatice) Țigări (1) făcute din frunze de mătrăgună (sau din alte plante medicinale), care se fumează pentru efectul lor calmant în afecțiunile asmatice. 4 (Îe) A suci (sau a răsuci) o ~ A pregăti o țigară (1), umplând cu tutun foița făcută sul. 5 (Reg; îe) Cât ai sfârși (sau ai bea) o ~ ori în câtă vreme ai bea o ~ Foarte repede. 6 (Reg) A trage ~ A fuma. 7 (Îdt) Țigară (1) de foi. 8 (Reg) Foiță de țigară (1).

țiga2 sf, a vz țigaie

țigare2 sf, a vz țigaie

țigare1 sf vz țigară

țigarie sf vz țigară1

țigă2 sf vz țigară1

țigă1 sf, a vz țigaie

țigău sn[1] vz țigaie

  1. Definiția principală (țigaie) încadrează țigău ca sm. — cata

țigâie a vz țigaie

țigâra sfs vz țâgâră2

țigâ sf vz țigaie

țighira sfs vz țâgâră3

țighi[1] a vz țigaie

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: țighire LauraGellner

țigila sfs vz țâgâră2

țigla sf vz țigară1

țiglare sf vz țigară1

ȚIGA, ȚIGARE (pl. -ări) sf. 1 Mic sul de tutun tăiat mărunt și învelit într’o foiță: a răsuci o ~, a aprinde o ~; Omenirea-i o țigară Care se preface ’n scrum (ALECS.); cînd îți arde țigara într’o parte, vei primi bani (GOR.); să nu pleci cu țigara aprinsă din casă cu copil mic, că plînge (GOR.) 2 ~ de foi, mic sul de foi de tutun care se aprinde la un capăt și se fumează (🖼 5128) [germ. Zigarre].

ȚIGARE (pl. -te) sf. 1 = ȚIGA1: priveam prin fumul albastru al țigaretelor cîmpiile și munții (ALECS.) 2 Mic tub de chihlibar, de os, de lemn, etc., în care se introduce capătul de jos al unei țigări pentru a o fuma (🖼 5129) [germ. Zigarette].

ȚIGAIE, țigăi, adj. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.

ȚIGAIE, țigăi, adj. f. (Despre lînă) Scurtă și creață, cu firul moale, fin și mătăsos; (despre oi) care are astfel de lînă. Turma sa de oi trece peste o mie de capete, parte merinoase, parte țigăi și parte țurcance. I. IONESCU, D. 352. Urcă și coboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi. TEODORESCU, P. P. 435. Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. ◊ (Substantivat) Majurul răspunde cu capul de fiecare țigaie. CAMILAR, N. I 451. Cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. ♦ (Substantivat) Rasă de oi cu lînă moale și fină.

ȚIGARĂ, țigări, s. f. Mic sul făcut dintr-o foiță de hîrtie umplută cu tutun tăiat mărunt și care se aprinde la un capăt, trăgîndu-se în piept fumul rezultat. Se așeză la gura sobei, își aprinse țigara și pufăind fumul spre jăratic, își trecu stînga prin mustață. SADOVEANU, O. VII 334. Cei doi oameni cu șepci albastre au zvîrlit țigările. SAHIA, N. 59. Liniștit îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. ◊ Țigară de foi = țigară mai mare, făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta. Aprinse o țigară de foi, aruncind chibritul pe covor. C. PETRESCU, A. 354. ◊ Expr. (Popular) A bea o țigară = a fuma. A face (a suci sau a răsuci) o țigară = a pregăti o țigară, făcînd sul foița umplută cu tutun. Își mai răsuci o țigară. SADOVEANU, O. I 360. Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155.

ȚIGARĂ s. f. mic sul din hârtie umplut cu tutun, care se fumează; țigaretă (1). (< germ. Zigarre)

țiga adj. inv. (Despre pantalonii la modă în anii ’70) Strâmți în partea de jos ◊ „Bogdan poartă pantaloni țigară. (prin asemănare cu țigara)

ȚIGAIE2 ~ăi adj. (despre oi) Care are lână scurtă, moale și creață. ◊ Lână ~ lână cu firul scurt și creț. /Orig. nec.

ȚIGARĂ ~ări f. Produs pentru fumat constând dintr-un sul de hârtie fină, umplut cu tutun mărunțit. ◊ ~ de foi havană. A bea o ~ a fuma. [G.-D. țigării] /<germ. Zigarre

țigară f. mic sul de foi de tutun. [Nemț. CIGARRE].

țigáĭ și țigăŭ, -áĭe adj., pl. m. și f. țigaĭ, ca laĭ, lăŭ (cp. cu germ ziege, capră, și cu rom. țiclăŭ). Se zice despre un fel de oĭ cu lîna maĭ mică, bătută și mătăsoasă, de calitatea cea maĭ bună: berbec țigaĭ (saŭ țigăŭ), oaĭe țigaĭe. De oaĭe țigaĭe: lînă țigaĭe. Făcut din asemenea lînă: postav țigaĭ (Acad. la bîrsan). V. țurcan.

țigáră (est) și -áre (vest) f., pl. ărĭ (rus. cigara [pron ți-], germ. cigarre, fr. cigare [m.], d. sp. cigarro, cuv. american; it. sigaro). Sul de frunze de tutun care se lasă să se usuce, și pe urmă se fumează (ceĭa ce e un nărav urît). – Acest sul, numit „țigară de foĭ”, se fumează maĭ mult în America și’n nordu Eŭropeĭ. În România, Rusia și sudu Eŭropeĭ se fumează maĭ mult țigărĭ micĭ făcute din tutun tăĭat mărunt și’nvălit într’o foiță de hîrtie foarte supțire. (Prima țigară de acest fel a fost făcută la 1832 de un soldat care s’a folosit de un tub de cartuș, apoĭ de hîrtia supțire). Marinariĭ Englejĭ și Țiganiĭ fumează maĭ ales din lulele. V. narghilea.

țigăŭ, V. țigaĭ.

Ortografice DOOM

țigaie1 adj. f. (oaie ~), pl. țigăi

țiga s. f., art. țigara, g.-d. art. țigării; pl. țigări

țigaie adj. f., s. f., pl. țigăi

țiga s. f., art. țigara, g.-d. art. țigării; pl. țigări

țigaie adj. f., s. f., pl. țigăi

țiga s. f., art. țigara, g.-d. art. țigării; pl. țigări

țigară, -gări.

Etimologice

țigare (-ări), s. f. – Sul de hîrtie umplut cu tutun mărunt. – Var. țigară. Mr. țigară. Germ. Zigarre.Der. țigaretă (var. țigaret), s. f. (țigară; tub mic în care se introduce țigara), din germ. Zigarette.

Enciclopedice

ȚIGÎRA cf. țigare adj., variantă la țigae (lină) (Enc); etim. lui Bogrea < ung. czégér < germ. Zeiger „deget arătător” (DR I) nu e acceptabilă. 1. – fam. 2. Țigăr/ea fam., act.; -eni s. olt. 3. Țagîra s. 4. Cf. Țigărlan, Stan (17 B II 403). 5. Tzigara, Zotu, ginerele lui Petru Șchiopul Vvd, balcanic (nume albanez „țigan”, com. Gh. Ivănescu). 6. Nazalizat: Țangarea, țig. (16 A II 109), cf. Tsingara, oraș pe Eufrat de la care s-ar deriva numele țiganilor.

Argou

a trimite pe cineva după țigări expr. 1. (stud.) a fi superior cuiva. 2. (în fotbal) a-și dribla adversarul.

MUC DE ȚIGARĂ aboneu, halbă, locotenent, locotenent-colonel, sergent.

ȚIGARĂ aer-plămân-aer, blunt, cal, chentan, chentuc, cioacă, creion, cui, feștilă, fumegară, funingine, halbă, joint, penală, puf, torță, trabali, tulei, țigară penală.

țigară penală expr. (deț.) țigară răsucită manual din tutunul adunat din chiștoace.

Sinonime

ȚIGA s. 1. țigaretă, (rar) țigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. țigară de foi = havană, trabuc.

ȚIGA s. 1. țigaretă, (rar) țigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. țigară de foi = trabuc.

Regionalisme / arhaisme

țâgâră2 s.f. (reg.) vârcolac.

țâgâră1 s.f. (reg.) steaua polară.

Intrare: țâgâră
țâgâră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țighira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigâra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țigaie (adj.)
țigaie2 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigaie
  • țigaia
plural
  • țigăi
  • țigăile
genitiv-dativ singular
  • țigăi
  • țigăii
plural
  • țigăi
  • țigăilor
vocativ singular
plural
țigâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țighiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigâră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigău adjectiv
adjectiv (A114)
Surse flexiune: Scriban
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigău
  • țigăul
  • țigău‑
  • țigaie
  • țigaia
plural
  • țigăi
  • țigăii
  • țigăi
  • țigăile
genitiv-dativ singular
  • țigău
  • țigăului
  • țigăi
  • țigăii
plural
  • țigăi
  • țigăilor
  • țigăi
  • țigăilor
vocativ singular
plural
Intrare: țigară
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiga
  • țigara
plural
  • țigări
  • țigările
genitiv-dativ singular
  • țigări
  • țigării
plural
  • țigări
  • țigărilor
vocativ singular
plural
sigară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țiglare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țiglară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigare
  • țigarea
plural
  • țigări
  • țigările
genitiv-dativ singular
  • țigări
  • țigării
plural
  • țigări
  • țigărilor
vocativ singular
plural
Intrare: Țigâra
Țigâra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țigâra
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țigaie, țigăiadjectiv feminin

  • 1. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Turma sa de oi trece peste o mie de capete, parte merinoase, parte țigăi și parte țurcance. I. IONESCU, D. 352. DLRLC
    • format_quote Urcă și coboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi. TEODORESCU, P. P. 435. DLRLC
    • format_quote Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. DLRLC
etimologie:

țiga, țigărisubstantiv feminin

  • 1. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Se așeză la gura sobei, își aprinse țigara și pufăind fumul spre jăratic, își trecu stînga prin mustață. SADOVEANU, O. VII 334. DLRLC
    • format_quote Cei doi oameni cu șepci albastre au zvîrlit țigările. SAHIA, N. 59. DLRLC
    • format_quote Liniștit îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. DLRLC
    • 1.1. Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aprinse o țigară de foi, aruncînd chibritul pe covor. C. PETRESCU, A. 354. DLRLC
    • chat_bubble popular expresie A bea o țigară = fuma. DLRLC
      sinonime: fuma
    • chat_bubble expresie A face (a suci sau a răsuci) o țigară = a pregăti o țigară, făcând sul foița umplută cu tutun. DLRLC
      • format_quote Își mai răsuci o țigară. SADOVEANU, O. I 360. DLRLC
      • format_quote Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
    • chat_bubble expresie regional Cât ai sfârși (sau ai bea) o țigară ori în câtă vreme ai bea o țigară = foarte repede. DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.