4 intrări

61 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICNÍT, -Ă adj. v. tihnit.

TICNÍ vb. IV v. tihni.

TIHNÍ, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. [Var.: (pop.) ticní vb. IV] – Din sl. tihnonti.

TIHNÍ, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. [Var.: (pop.) ticní vb. IV] – Din sl. tihnonti.

TIHNÍT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnít, -ă adj.] – V. tihni.

TIHNÍT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnít, -ă adj.] – V. tihni.

ȚICNÍ, țicnesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A-și pierde puterea de judecată; a înnebuni, a se sminti, a se zăpăci, a se țăcăni. – Cf. sb. ciknuti.

ȚICNÍT, -Ă, țicniți, -te, adj. 1. (Fam.) Smintit, zăpăcit, țăcănit, nebun. 2. (Rar; despre obiecte) Plesnit2, crăpat. – V. țicni.

ȚICNÍT, -Ă, țicniți, -te, adj. 1. (Fam.) Smintit, zăpăcit, țăcănit, nebun. 2. (Rar; despre obiecte) Plesnit2, crăpat. – V. țicni.

tihni vi [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ticni, (reg) tigni, timni, tini / Pzi: 3 ~nește / E: vsl тихнѫти] (Cu pronumele subiect logic în dativ) 1 A avea mulțumire de pe urma unui lucru. 2 A se bucura în liniște de ceva. 3 A-i cădea bine ceva Si: a prii, (reg) a tiposi (5).

tihnit, ~ă [At: (a. 1691) GCR î, 292/6 / V: (îvp) ticn~ / Pl: ~iți, ~e / E: tihni] 1-2 a, av (Care este) liniștit Si: calm, pașnic. 3 a Mulțumit. 4 a Plăcut. 5 a (Înv; îlav) Pe ~e În liniște. 6 a (Înv; îal) Pe îndelete.

țicni [At: ANTIPA, P. 299 / V: țigni / Pzi: ~nesc / E: țic1] 1 vt (Pop) A lovi ușor un obiect (producând zgomot sau fisurându-l) Si: (reg) a țocni (1). 2 vt (Reg) A ciocni (pahare) în semn de urare. 3 vi (Îvr; d. arme de foc) A produce un rateu. 4 vi (Îvr; d. artere) A plesni. 5 vi (Reg; d. animale) A muri. 6 vr (Fam; fig) A-și pierde puterea de judecată Si: a se scrânti, a se sminti, (fam) a se țăcăni (11). 7 vt (Reg) A găsi pe cineva din întâmplare. 8-9 vi, vtf (Reg; d. pluta undiței sau d. undiță) A face o mișcare bruscă atunci când peștele mușcă din momeală. 10 vi (Reg; d. oameni) A se mișca din loc Si: a se clinti (2), a se urni.

țicnit2, ~ă a [At: BARCIANU / V: țign~, țăc~ / Pl: ~iți, ~e / E: țicni] 1 (Rar; d. obiecte) Plesnit2. 2 (Reg; determinat prin „la piept”) Atins de tuberculoză. 3 (Fam; d. persoane; uneori determinat prin „de cap” sau „la cap”) Care și-a pierdut puterea de judecată Si: scrântit, smintit2, (fam) țăcănit2 (5), nebun. 4 (Reg; d. persoane) Care s-a îmbătat puțin.

țicnit1 sn [At: SCRIBAN, D. 1364 / Pl: ? / E: țicni] 1-8 Țicnire (1-8). 9 (Îlav; la jocuri cu bile) Pe ~e (sau pe ~ele) (Care se face) prin ciocnire (cu zgomot).

ȚICNÍ, țicnesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și pierde puterea de judecată; a înnebuni, a se sminti. a se zăpăci, a se țăcăni. – Cf. scr. ciknuti.

arată toate definițiile

Intrare: tihni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tihni
  • tihnire
  • tihnit
  • tihnitu‑
  • tihnind
  • tihnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tihnește
(să)
  • tihnească
  • tihnea
  • tihni
  • tihnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tihnesc
(să)
  • tihnească
  • tihneau
  • tihni
  • tihniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticni
  • ticnire
  • ticnit
  • ticnitu‑
  • ticnind
  • ticnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ticnește
(să)
  • ticnească
  • ticnea
  • ticni
  • ticnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ticnesc
(să)
  • ticnească
  • ticneau
  • ticni
  • ticniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tigni
  • tignire
  • tignit
  • tignitu‑
  • tignind
  • tignindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tignește
(să)
  • tignească
  • tignea
  • tigni
  • tignise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tignesc
(să)
  • tignească
  • tigneau
  • tigni
  • tigniseră
Intrare: tihnit
tihnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tihnit
  • tihnitul
  • tihnitu‑
  • tihni
  • tihnita
plural
  • tihniți
  • tihniții
  • tihnite
  • tihnitele
genitiv-dativ singular
  • tihnit
  • tihnitului
  • tihnite
  • tihnitei
plural
  • tihniți
  • tihniților
  • tihnite
  • tihnitelor
vocativ singular
plural
ticnit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticnit
  • ticnitul
  • ticnitu‑
  • ticni
  • ticnita
plural
  • ticniți
  • ticniții
  • ticnite
  • ticnitele
genitiv-dativ singular
  • ticnit
  • ticnitului
  • ticnite
  • ticnitei
plural
  • ticniți
  • ticniților
  • ticnite
  • ticnitelor
vocativ singular
plural
tignit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tignit
  • tignitul
  • tigni
  • tignita
plural
  • tigniți
  • tigniții
  • tignite
  • tignitele
genitiv-dativ singular
  • tignit
  • tignitului
  • tignite
  • tignitei
plural
  • tigniți
  • tigniților
  • tignite
  • tignitelor
vocativ singular
plural
Intrare: țicni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țicni
  • țicnire
  • țicnit
  • țicnitu‑
  • țicnind
  • țicnindu‑
singular plural
  • țicnește
  • țicniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țicnesc
(să)
  • țicnesc
  • țicneam
  • țicnii
  • țicnisem
a II-a (tu)
  • țicnești
(să)
  • țicnești
  • țicneai
  • țicniși
  • țicniseși
a III-a (el, ea)
  • țicnește
(să)
  • țicnească
  • țicnea
  • țicni
  • țicnise
plural I (noi)
  • țicnim
(să)
  • țicnim
  • țicneam
  • țicnirăm
  • țicniserăm
  • țicnisem
a II-a (voi)
  • țicniți
(să)
  • țicniți
  • țicneați
  • țicnirăți
  • țicniserăți
  • țicniseți
a III-a (ei, ele)
  • țicnesc
(să)
  • țicnească
  • țicneau
  • țicni
  • țicniseră
Intrare: țicnit
țicnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicnit
  • țicnitul
  • țicnitu‑
  • țicni
  • țicnita
plural
  • țicniți
  • țicniții
  • țicnite
  • țicnitele
genitiv-dativ singular
  • țicnit
  • țicnitului
  • țicnite
  • țicnitei
plural
  • țicniți
  • țicniților
  • țicnite
  • țicnitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tihni ticni tigni

  • 1. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prii attach_file 5 exemple
    exemple
    • Mie să-mi dai pace să-mi ticnească hodina! SADOVEANU, O. VII 29.
      surse: DLRLC
    • Las’ că-i vede tu ce-am să-i fac lui Mogorogea; de i-a ticni ziua de azi, păcat să-mi fie. CREANGĂ, A. 105.
      surse: DLRLC
    • Ce mînc nu-mi tihnește, Ce beau nu-mi priește. TEODORESCU, P. P. 661.
      surse: DLRLC
    • Nu stăm mult. Nu-mi tihnește nici mie. PAS, Z. I 176.
      surse: DLRLC
    • Singur la masă nu-mi ticnește. CARAGIALE, O. III 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

tihnit ticnit tignit

  • 1. adesea adverbial (Despre viața cuiva) Lipsit de griji.
    exemple
    • Era o zi tihnită și leneșă de sărbătoare: sălbătăciuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205.
      surse: DLRLC
    • Au început din nou viața tihnită de mai înainte. STĂNOIU, C. I. 70.
      surse: DLRLC
    • Mă hotărîi să dorm și eu în fundul ticnit al vizuinii mele. HOGAȘ, M. N. 179.
      surse: DLRLC
    • Cine n-a simțit... nespusa fericire de a visa deștept ceasuri întregi în dulcea și tihnita-i singurătate! VLAHUȚĂ, O. A. 118.
      surse: DLRLC
    • Vorbesc tihnit; spun polojănii de pe cînd umblau ei pribegi, fugari de oaste. MIRONESCU, S. A. 53.
      surse: DLRLC
    • Urechiă-și da silințe tihnit la loc să șadă. MACEDONSKI, O. I 49.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Despre persoane
      exemple
      • Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap. REBREANU, R. I 234.
        surse: DLRLC
      • Acest băiat tihnit și atît de gînditor... avea ceva de artist cu figura lui palidă, cu zîmbetul lui trist. VLAHUȚĂ, O. A. 111.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi tihni
    surse: DEX '09 DEX '98

țicni

etimologie:

țicnit

etimologie:

  • vezi țicni
    surse: DEX '98 DEX '09