tete sms [At: LB / Art.: ~a, (rar) ~le, G-D: lui ~a, ~i, ~tii; Vc: (reg) ~u / V: (înv) teate, (reg) tite, tiute / E: bg тете cf rrm tete] 1 (Reg) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre tatăl său. 2 (Reg; îlav) De când ~a flăcău De demult. 3 (Reg; îe) N-are ~a, că ți-ar da Spune cineva căruia i se cere un lucru pe care nu-l are sau i se cere să facă ceva ce nu-i stă în putere. 4 (Trs) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre tatăl vitreg. 5 (Mol; Dob; de obicei determinat prin „mare”, „moș”) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre bunic. 6 (Trs) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu sau despre un frate mai în vârstă Si: (pop) bădiță, neică, nenei. 7 (Trs) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu sau despre un unchi. 8 (Reg; îs) ~ naș Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre naș. 9 (Reg) Termen de respect folosit pentrua vorbi cu sau despre un bărbat (mai) în vârstă Si: (pop) bade, neică, nene. 10 (Reg; art.) Termen pe care îl folosește un bărbat vorbind despre sine (cu cineva mai tânăr sau în glumă).

MUSCĂ, muște, s. f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat^[1], dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum). ♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca. modificată

TETĂ, tete, s. f. (Înv. și reg.) Femeie angajată într-o familie special pentru a se ocupa de copiii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică.

TETEA s. m. (Pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia vorbind cu copiii, nepoții etc. lor, uneori și cu persoane străine. – Cf. rus. teatea.

teate sms vz tete

tetă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~te / E: srb teta] 1 (Ban; Trs) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre mătușa sa Si: (reg) tetiușă. 2 (Ban; înv) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre cumnata sa. 3 (Pfm) Guvernantă (3).

tite sms vz tete¹

tiute² sms vz tete

țețe sfi [At: MEHEDINȚI, G. F. 182 / E: fr tsé-tsé] (Ent) Musca-țéțé (Glossina palpalis).

MUSCĂ, muște, s. f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum). ♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca.

TETĂ, tete, s. f. (Fam.) Îngrijitoare de copii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică.

TETEA s. m. art. (Pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia vorbind cu copiii, nepoții etc. lor, uneori și cu persoane străine. – Cf. rus. teatea.

TETEA s. m. art. Termen popular pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia, vorbind cu copiii lor, uneori și cu persoane străine; tată, taică. O să-ți deie tetea ceai de mintă. CAMILAR, N. I 56. Șade tetea pe tocilă Ca dracul pe rădăcină. SEVASTOS, N. 306. ◊ Expr. De cînd tetea flăcău = de demult, vechi.

ȚEȚE s. f. (Numai în expr.) Muscă țețe = muscă din Africa, care prin mușcătura ei provoacă oamenilor și animalelor boala somnului (Glossina palpalis).

TETĂ s.f. (Anglicism) Guvernantă. [< engl. tete].

TSE-TSE s.f. v. țețe.

ȚEȚE s.f. Musca țețe = muscă africană care provoacă boala somnului. [Scris și tse-tse. / < fr. tsé-tsé < cuv. bantu].

ȚEȚE s. f. inv. musca țețe = muscă africană care provoacă boala somnului. (< fr. tsé-tsé)

TETĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tétĕ. Cognata. AC, 374. Etimologie: scr. teta. Cf. tătăișă.

tétea m. fără pl., gen. al luĭ, voc. tetea (rus. tĕátĕa). Fam. Iron. Tată (în gura Țiganuluĭ).

!musca-țețe s. f. art., g.-d. art. muștei-țețe; pl. muște-țețe

tetă (guvernantă) (înv.) s. f., g.-d. art. tetei; pl. tete

!tetea (pop.) s. m., g.-d. art. tetei/lui tetea, voc. tetea/teteo

musca țețe s. f. art. + s. f.

tetă (guvernantă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tetei; pl. tete

!tetea (pop.) s. m., g.-d. tetei/lui tetea

țețe v. musca țețe

musca țețe s. f. art. + s. f.

tetă s. f., pl. tete

tetea s. m., art. g.-d. art. tetei/lui tetea

țețe s. f. invar.

țețe (muscă)

TETE s. v. bunic, nene, părinte, tată, tată-mare.

tete s. v. BUNIC. NENE. PĂRINTE. TATĂ. TATĂ MARE.

TETĂ s. v. guvernantă, mătușă, șvester, tanti.

TETEA s. art. v. subsemnatul.

tetă s. v. GUVERNANTĂ. MĂTUȘĂ. ȘVESTER. TANTI.

tetea s. art. v. SUBSEMNATUL.

tetea s. m. – Tată. Țig. tetea. Cuvînt care se folosește numai vorbind despre țigani sau vorbind ca ei. Originea cuvîntului țig. este incertă, probabil este o creație spontană, ca tată, sau din gr. τέττα; der. din rom. tată (Graur 192) este improbabilă. Uzul popular al lui tetea (Tiktin) nu pare posibil fără intenții ironice.

TETEA² s. m. (Var.) Dadă². (din țig. dad încrucișat cu tată)