TETEA s. m. art. Termen popular pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia, vorbind cu copiii lor, uneori și cu persoane străine; tată, taică. O să-ți deie tetea ceai de mintă. CAMILAR, N. I 56. Șade tetea pe tocilă Ca dracul pe rădăcină. SEVASTOS, N. 306. ◊ Expr. De cînd tetea flăcău = de demult, vechi.