12 definiții pentru tetea tete


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉTEA s. m. (Pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia vorbind cu copiii, nepoții etc. lor, uneori și cu persoane străine. – Cf. rus. teatea.

TÉTEA s. m. art. (Pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia vorbind cu copiii, nepoții etc. lor, uneori și cu persoane străine. – Cf. rus. teatea.

TÉTEA s. m. art. Termen popular pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia, vorbind cu copiii lor, uneori și cu persoane străine; tată, taică. O să-ți deie tetea ceai de mintă. CAMILAR, N. I 56. Șade tetea pe tocilă Ca dracul pe rădăcină. SEVASTOS, N. 306. ◊ Expr. De cînd tetea flăcău = de demult, vechi.

tétea m. fără pl., gen. al luĭ, voc. tetea (rus. tĕátĕa). Fam. Iron. Tată (în gura Țiganuluĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tétea (pop.) s. m., g.-d. tétei/lui tétea

tétea s. m., art. g.-d. art. tétei/lui tétea


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÉTEA s. art. v. subsemnatul.

TÉTE s. v. bunic, nene, părinte, tată, tată-mare.

tete s. v. BUNIC. NENE. PĂRINTE. TATĂ. TATĂ MARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

TÉTEA2 s. m. (Var.) Dadă2. (din țig. dad încrucișat cu tată)

tétea s. m. – Tată. Țig. tetea. Cuvînt care se folosește numai vorbind despre țigani sau vorbind ca ei. Originea cuvîntului țig. este incertă, probabil este o creație spontană, ca tată, sau din gr. τέττα; der. din rom. tată (Graur 192) este improbabilă. Uzul popular al lui tetea (Tiktin) nu pare posibil fără intenții ironice.

Intrare: tetea
substantiv masculin (M55)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tetea
plural
genitiv-dativ singular
  • tetei
plural
vocativ singular
plural
tete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.