TETEA s. m. (Pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia vorbind cu copiii, nepoții etc. lor, uneori și cu persoane străine. – Cf. rus. teatea.

TETEA s. m. art. (Pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia vorbind cu copiii, nepoții etc. lor, uneori și cu persoane străine. – Cf. rus. teatea.

TETEA s. m. art. Termen popular pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care și-l dau aceștia, vorbind cu copiii lor, uneori și cu persoane străine; tată, taică. O să-ți deie tetea ceai de mintă. CAMILAR, N. I 56. Șade tetea pe tocilă Ca dracul pe rădăcină. SEVASTOS, N. 306. ◊ Expr. De cînd tetea flăcău = de demult, vechi.

tétea m. fără pl., gen. al luĭ, voc. tetea (rus. tĕátĕa). Fam. Iron. Tată (în gura Țiganuluĭ).

tete sms [At: LB / Art.: ~a, (rar) ~le, G-D: lui ~a, ~i, ~tii; Vc: (reg) ~u / V: (înv) teate, (reg) tite, tiute / E: bg тете cf rrm tete] 1 (Reg) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre tatăl său. 2 (Reg; îlav) De când ~a flăcău De demult. 3 (Reg; îe) N-are ~a, că ți-ar da Spune cineva căruia i se cere un lucru pe care nu-l are sau i se cere să facă ceva ce nu-i stă în putere. 4 (Trs) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre tatăl vitreg. 5 (Mol; Dob; de obicei determinat prin „mare”, „moș”) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre bunic. 6 (Trs) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu sau despre un frate mai în vârstă Si: (pop) bădiță, neică, nenei. 7 (Trs) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu sau despre un unchi. 8 (Reg; îs) ~ naș Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre naș. 9 (Reg) Termen de respect folosit pentrua vorbi cu sau despre un bărbat (mai) în vârstă Si: (pop) bade, neică, nene. 10 (Reg; art.) Termen pe care îl folosește un bărbat vorbind despre sine (cu cineva mai tânăr sau în glumă).

!tetea (pop.) s. m., g.-d. art. tetei/lui tetea, voc. tetea/teteo

!tetea (pop.) s. m., g.-d. tetei/lui tetea

tetea s. m., art. g.-d. art. tetei/lui tetea

TETEA s. art. v. subsemnatul.

tetea s. art. v. SUBSEMNATUL.

TETE s. v. bunic, nene, părinte, tată, tată-mare.

tete s. v. BUNIC. NENE. PĂRINTE. TATĂ. TATĂ MARE.

TETEA² s. m. (Var.) Dadă². (din țig. dad încrucișat cu tată)

tetea s. m. – Tată. Țig. tetea. Cuvînt care se folosește numai vorbind despre țigani sau vorbind ca ei. Originea cuvîntului țig. este incertă, probabil este o creație spontană, ca tată, sau din gr. τέττα; der. din rom. tată (Graur 192) este improbabilă. Uzul popular al lui tetea (Tiktin) nu pare posibil fără intenții ironice.