tescuire sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: tescui] 1 Presare a strugurilor, a fructelor pentru a stoarce mustul din ele Si: tescuit¹ (1), (îvr) tescuială (1). 2 (Reg) Apăsare a brânzei, a cașului cu teascul (3) Si: (reg) tescuit¹ (2), (îrg) tescuială (2). 3 (Pfm; fig) Îndesare a obiectelor, ființelor etc. Si: (pfm) tescuit¹ (3), (îvr) tescuială (3). 4 (Îvr) Tipărire cu ajutorul teascului (7) Si: (înv) tescuit¹ (4), (îvr) tescuială (4).

TESCUIRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui; punere la teasc.

tescui [At: CORESI, EV. 526 / Pzi: ~esc / E: teasc + -ui] 1 vt (C. i. struguri, fructe etc.) A presa pentru a stoarce mustul. 2 vt (Reg; c. i. brânză, caș) A apăsa cu teascul. 3 vt (Înv) A supune (pe cineva) la supliciu cu teascul (5) Si: a chinui, a tortura. 4-5 vtr (Înv; fig) A (se) chinui (4, 7). 6 vt (Pop; fig; c. i. obiecte, ființe etc.) A îndesa. 7 vt (Îvr) A tipări cu ajutorul teascului (7).

TESCUI, tescuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A presa pentru a stoarce ceva; a pune la teasc. (Refl. pas.) [Cașul] se sară și se tescuiește spre a se scurge apa din el. I. IONESCU, D. 403. ♦ Fig. A strînge, a apăsa, a îndesa. Fără să îmi pot tescui în mine nemulțumirea... am cam început să mă împac cu ideea că tata n-a agonisit avere. CAMIL PETRESCU, U. N. 30. Fără voie el se uită la palma care a tescuit și frămîntat mărgelele, ca și cum ar fi voit să o mustre de păcatul făcut. GANE, N. II 29. 2. A umple (ceva) prin îndesare; a îndesa, a ticsi. Puse mîna ca să-și pipăie portofelul tescuit cu hîrtii. SLAVICI, N. II 311.

A TESCUI ~iesc tranz. 1) (struguri, fructe, căpșuni etc.) A da la teasc, presând. 2) fig. rar (lucruri) A băga cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai multe; a îndesa; a înghesui; a ticsi. /teasc + suf. ~ui

tescuì v. a stoarce cu teascul. [Slav. TĬESKOVATI].

tescuĭésc v. tr. (vsl. tĭeskovati sen, a se tescui, tiskati, a tescui. V. ticsesc). Pun la teasc (storc orĭ îndes).

tescuire s. f., g.-d. art. tescuirii; pl. tescuiri

tescuire s. f., g.-d. art. tescuirii; pl. tescuiri

tescuire s. f., g.-d. art. tescuirii; pl. tescuiri

tescui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiesc, 3 sg. tescuiește, imperf. 1 tescuiam; conj. prez. 1 sg. să tescuiesc, 3 să tescuiască

tescui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiesc, imperf. 3 sg. tescuia; conj. prez. 3 să tescuiască

tescui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiesc, imperf. 3 sg. tescuia; conj. prez. 3 sg. și pl. tescuiască

tescui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiesc, conj. tescuiască)

tescuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

TESCUIRE s. v. tescuit.

TESCUIRE s. presare, stoarcere, stors, tescuit, zdrobire, (înv. și reg.) storsură. (~ strugurilor.)

TESCUI vb. a presa, a stoarce, a zdrobi. (A ~ strugurii.)

TESCUI vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.

tescui vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI.

TESCUI vb. a presa, a stoarce, a zdrobi. (A ~ strugurii.)

tescuire, tescuiri s. f. (intl.) anchetă severă.

tescui, tescuiesc v. t. (intl.) a ancheta sever pe cineva.