8 definiții pentru tescuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESCUÍRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. – V. tescui.

TESCUÍRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui și rezultatul ei. – V. tescui.

tescuire sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: tescui] 1 Presare a strugurilor, a fructelor pentru a stoarce mustul din ele Si: tescuit1 (1), (îvr) tescuială (1). 2 (Reg) Apăsare a brânzei, a cașului cu teascul (3) Si: (reg) tescuit1 (2), (îrg) tescuială (2). 3 (Pfm; fig) Îndesare a obiectelor, ființelor etc. Si: (pfm) tescuit1 (3), (îvr) tescuială (3). 4 (Îvr) Tipărire cu ajutorul teascului (7) Si: (înv) tescuit1 (4), (îvr) tescuială (4).

TESCUÍRE, tescuiri, s. f. Acțiunea de a tescui; punere la teasc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tescuíre s. f., g.-d. art. tescuírii; pl. tescuíri

tescuíre s. f., g.-d. art. tescuírii; pl. tescuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TESCUIRE s. presare, stoarcere, stors, tescuit, zdrobire, (înv. și reg.) storsură. (~ strugurilor.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tescuire, tescuiri s. f. (intl.) anchetă severă.

Intrare: tescuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tescuire
  • tescuirea
plural
  • tescuiri
  • tescuirile
genitiv-dativ singular
  • tescuiri
  • tescuirii
plural
  • tescuiri
  • tescuirilor
vocativ singular
plural