4 intrări
64 de definiții

Explicative DEX

TĂTĂIȘ s. m. v. tătăișă.

TĂTĂIȘĂ2, tătăișe, s. f. (Înv. și pop.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.

TĂTĂIȘĂ1, tătăișe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăiș s. m.] – Et. nec.

ȚÂȚÂI, țâțâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale și insecte) A țârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ◊ Expr. A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. – Onomatopee.

ȚÂȚÂI, țâțâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale și insecte) A țârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ◊ Expr. A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. – Onomatopee.

tătăiaș sm vz tătăișă1

tătăiașă sf vz tătăișă2

tătăiș sm vz tătăișă1

tătăișă1 sf [At: CONV. LIT XXIII, 1056 / V: (reg) ~iaș, ~iș sm / Pl: ~șe, ~și / E: nct] (Reg) 1 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum carinatum). 2 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum leucanthemum). 3 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum rotundifolium). 4 (Bot; lpl) Plituțe (Chrysanthemum cinerariaefolium). 5 (Bot; lpl) Tufanică (1) (Chrysanthemum indicum). 6 (Bot) Turtă (44) (Carlina acaulis). 7 (Bot) Punga-babei (Pulicaria dysenterica) 8 (Bot) Punga-babei (Inula dysenterica). 9 (Bot; lpl) Romaniță-nemirositoare (Matricaria inodora). 10 (Bot; lpl) Filimică (1) (Calendula officinalis). 11 (Bot; lpl) Surguci (Consolida ajacis). 12 (Bot; lpl) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 13 (Bot; îf tătăiș) larbă-roșie (Polygonum persicaria). 14 (Bot) Afin1 (Vaccinium myrtillus). 15 (Bot) Păpădie (Taraxacum officinale). 16 (Bot) Narcisă (Narcissus). 17 (Bot) Garoafa (1) (Dianthus caryophyllus). 18 (Bot; îc) ~-albă Mușcatul-dracului (Scabiosa columbaria). 19 (Bot; îae) Mușcatul-dracului (Scabiosa lucida). 20 (Bot; îc) ~ vânătă Albăstriță (Centaurea cyanus).

tătăișă2 sf [At: PRAV. LUCACI, 174 / V: (reg) ~iasă / Pl: ~șe / E: nct] 1 (Îvp) Cumnată (mai vârstnică). 2 (Reg) Mătușă. 3 (Pop) Lele.

țățăi v vz țâțâi2

țâțăi2 v vz țâțâi2

țâțăia v vz țâțâi2

țâțâi2 [At: CANTEMIR, IST. 83 / V: ~ții, ~țăi, (îrg) țiții, țițăi, țățăi, ~ia, ~țăia, țițăia, (reg) ~țoia / Pzi: ~iesc, țâțâi / E: țâț2 + -âi] 1 vi (D. unele insecte, păsări; d. animale) A țârâi1 (8). 2 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) inima (sau, fam, curul, brăcinarul) A-i fi foarte frică. 3 vi (Îae) A tremura de frică. 4 vi (D. oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit, exprimând mirarea, îndemnul etc. 5 vt (Reg; îf țâțoia) A îndemna porcii să meargă, scoțând sunete asemănătoare cu un „ț” prelungit. 6-7 vri A sorbi cu zgomot Si: a plescăi. 8 vi (Reg) A fi ahtiat după băutură sau mâncare. 9 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) măseaua A avea mare poftă de băutură. 10 vi (Reg; d. copii; îf țâțoia) A plânge. 11 vi A țârâi1 (11). corectat(ă)

țâțâia v vz țâțâi2

țâții v vz țâțâi2

țâțoia v vz țâțâi2

țițăi2 v vz țâțâi2

țițăia v vz țâțâi2

țiții2 v vz țâțâi2

❍ȚIȚII 👉 ȚÎȚÎI.

ȚÎȚÎI2, ȚÎȚÎIA (-țîiu) vb. intr. A tremura (inima în cineva): negustoriului îi țîțîia inima de frică (vas.) [onom.].

ȚÎȚÎI1 (-țîiu), ❍ȚIȚII (-țiiu, -țiesc) vb. intr. 1 A scoate sunete subțiri dintr’un instrument muzical: abia încep ei să țîțîe și să sdrăngăne puțin... că se și strecoară fetele pe lîngă gardul de nuiele (LUNG.) 2 = ȚîRîI1: cînd toate gurile privighitorilor a mai cînta tac, atuncea grierul copaciului a țîțîi începe (CANT.); dacă-l prinzi și-l pui la ureche, țițiește (mar.) [onom.].

TĂTĂIȘ, tătăiși, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăișă s. f.] – Et. nec.

TĂTĂIȘĂ2 s. f. v. tătăiș.

TĂTĂIȘĂ1, tătăișe, s. f. (Reg.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.

TĂTĂIȘ s. n. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). Înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului... tătăiș. GALAN, B. I 84.

TĂTĂIȘĂ, tătăișe, s. f. (Regional) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. Tătăișă Sînziană! Fă-ți o milă și-o pomană. MARIAN, S. 166. Tătăișă, draga mea... mîndră ca dumneata Nu-i nime cîtu-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.

ȚIȚII vb. IV v. țîțîi.

ȚÎȚĂI vb. IV v. țîțîi.

ȚÎȚÎI tîțîi și țîțîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în formele țîțăi, țiții) 1. (Despre insecte și unele animale) A scoate sunete subțiri și tremurate. V. țîrîi. Cîțiva greieri poeți țîțîiau la lună, urcați pe coviltirele căruțelor. GALACTION, O. I 270. Scripcariul are mustețe lungi și încrestate; dacă-l prinzi și-l pui la ureche, țițiește; de aceea se numește scripcari. MARIAN, INS. 101. Am o scroafă cu purcei: de prind pe unul, toți țițiesc (Lanțul). GOROVEI, C. 197. ♦ (Despre instrumente cu coarde) A țîrîi (4). Nu țîțăi ca diblele. MAT. FOLK. 1594. 2. Fig. (Despre inimă, de obicei cu o determinare cauzală) A tremura, a palpita (de frică, de nerăbdare etc.). Un nărod slab la minte... de-mi țîțîie inima în tot ceasul să nu dea foc la casă. C. PETRESCU, R. DR. 21. Pîndea chipul magistratului și-i țîțîia inima în el de teamă să nu-l audă. POPA, V. 190. Rămase nedumerit, uitîndu-se la birjarul de pe capră, căruia îi țîțîia inima de frică. D. ZAMFIRESCU, R. 85. 3. (Despre oameni) A plescăi cu buzele sau cu limba scoțînd un sunet asemănător cu un «ț», exprimînd mirarea, îndemnul etc. Și țîțîi mirat din buze. După aceea, speriat de cele spuse, înlemni ca butucul. CAMILAR, N. I 79. Vizitiul țîțîi la cai. REBREANU, R. II 69. – Variante: țîțăi, țiții vb. IV.

TĂTĂIȘĂ ~e f. Plantă erbacee din familia compozitelor, înaltă, cu frunze păroase și flori galbene-aurii, dispuse în capitule numeroase. /Orig. nec.

A ȚÂȚÂI țâțâi intranz. 1) (despre unele insecte sau animale) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei. 2) (despre persoane) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelung. 3) pop. A fi cuprins de tremur; a tremura. ◊ A-i ~ cuiva inima a tremura de frică. /țâț + suf. ~âi

tătăișă f. Tr. Bot. ceapa cioarei. [Tr. tătăișă, cumnată: plantă numită și punga babei].

țățăì v. a tremura, a sălta (inima), a se legăna. [Onomatopee].

tătăíșă f., pl. e (d. tată). Ban. Trans. Cumnată. Epitet uneĭ femeĭ, ca și soră. O plantă din familia compuselor cu florĭ auriĭ și care crește pin locurĭ umede, numită și punga babeĭ (pulicária [saŭ inula] dysentérica). – Pin Trans. = „turtă, turtea”, o plantă din aceĭașĭ familie (carlina acaulis); pin Bucov. = „mărgărită”.

țîțîĭ, a -í v. intr. (ung. cicázni, pron țiț-, a te fîțîi. Cp. și cu bîțîĭ și cu bg. cicam, sug, cu rom. țîță și cu sîrb. cicijati, a fi foarte zgîrcit). Fam. Îmĭ sug dințiĭ scoțînd sunetu ț (ca mitocaniĭ). A-țĭ țîțîi măseaua (după băutură), a-țĭ fi foarte poftă de băutură. A-țĭ țîțîi inima de frică, a-țĭ fi foarte frică.

Ortografice DOOM

!tătăișă (înv., pop.) s. f., art. tătăișa, g.-d. art. tătăișei; pl. tătăișe

+țâțâi2 (a ~) (despre oameni) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țâțâi, 3 țâțâie, imperf. 1 țâțâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țâțâi, 3 să țâțâie

țâțâi1 (a ~) (despre animale, insecte) vb., ind. prez. 3 țâțâie, imperf. 3 pl. țâțâiau; conj. prez. 3 să țâțâie corectat(ă)

tătăișă2 (cumnată, lele) (înv., pop.) s. f., art. tătăișa, g.-d. art. tătăișei; pl. tătăișe

!tătăișă1/tătăiș (plantă) (pop.) s. f. / s. m., art. tătăișa/tătăișul; pl. tătăișe/tătăiși

țâțâi (a ~) vb., ind. prez. 3 țâțâie, imperf. 3 sg. țâțâia; conj. prez. 3 să țâțâie

tătăiș s. m. / tătăișă s. f. (plantă), pl. tătăiși m. / tătăișe f.

tătăișă (cumnată, lele) s. f., g.-d. art. tătăișei; pl. tătăișe

țâțâi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țâțâi, 3 sg. și pl. țâțâie, imperf. 3 sg. țâțâia

țâțâesc, țâțâe 3, țâțâiam 1 imp.

Etimologice

tătăișă (-e), s. f. – 1. Dădacă, numele dat de copii unei femei care îngrijește un copil. – 2. Titlu afectuos care se dă unei mătuși sau unei cumnate, mai ales în Trans. – 3. Plante (Pulicaria dysenterica, Carlina acaulis, Chrysanthemum leucanthemum). Creație expresivă, ca tată sau sp. tata (Tiktin). Der. directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă.

țîțîi (-i, -it), vb. – 1. A dîrdîi, a clipi, a trepida. – 2. A palpita, a zvîcni. – 3. A cînta greierul. – 4. A scoate tremolouri de către un instrument. – Var. țîțîia, țîții. Creație expresivă, cf. hîțîi, fîțîi, bîțîi, țîrîi. – Der. țîțîială, s. f. (tremur, palpitație, dîrdîială; tremolo); țîțeică (var. țițeica), s. f. (Olt., Trans., balansoar); țiței, s. m. (zer de lapte acru; petrol brut) probabil numit așa pentru că forma o masă densă care tremura; țîțînă (var. țițină), s. f. (balama; furuncul), mr. țînțînă (direct de la țîță, după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306; Cihac, II, 436 și Pușcariu 1742; de la un lat. *titῑna, după Pascu, I, 173); țuțula, vb. (Trans., a legăna); țuțul, s. n. (Trans., balansoar, leagăn).

Sinonime

TĂTĂIȘ s. (BOT.; Policaria dysenterica) (reg.) punga-babei.

TĂTĂIȘĂ s. v. crizantemă, cumnată, dumitriță, lele, leliță, margaretă, mătușă, tanti, tufănică, turtă, țață.

TĂTĂIȘĂ s. (BOT.; Chrysanthemum cinerariaefolium) (reg.) tămâioară.

ȚÂȚÂI vb. v. tremura, țârâi.

TĂTĂIȘ s. (BOT.; Policaria dysenterica) (reg.) punga-babei.

tătăișă s. v. CRIZANTEMĂ. CUMNATĂ. DUMITRIȚĂ. LELE. LELIȚĂ. MARGARETĂ. MĂTUȘĂ. TANTI. TUFĂNICĂ. TURTĂ. ȚAȚĂ.

TĂTĂIȘĂ s. (BOT.; Chrysanthemum cinerariaefolium) (reg.) tămîioară.

tătăiși s. pl. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE. SURGUCI.

țîțîi vb. v. TREMURA. ȚÎRÎI.

Arhaisme și regionalisme

TĂTĂlȘĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tatajshĕ. Uxor fratris. AC, 373. Teteishĕ. AC, 374. Etimologie necunoscută. Cf. t e t ă.

tătăíșă¹, tătăișe, s.f. (reg., bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea, 1924, I: 190). – Et. nec. (MDA).

tătăíșă², tătăișe, s.f. (înv., pop.) Cumnată. (Trans.). – Et. nec. (DEX); creație expresivă (Tiktin, după DER).

țâțâí, țâțâi, țâțâiesc, v.i. 1. A țipa, a striga. 2. (referitor la porc) A guița. – Onomatopee (DEX); creație expresivă (DER); din țâț (MDA).

tătăișă, tătăișe, s.f. – (reg.; bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea, 1924, I: 190). – Et. nec. (DEX, MDA).

țâțâi, țâțâi, țâțâiesc, vb. intranz. – A țipa, a striga. – Onomatopee (DEX); creație expresivă (DER); din țâț (MDA).

tătăișă, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea 1924 I: 190). – Et. nec. (MDA).

Intrare: tătăișă (bot.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătăișă
  • tătăișa
plural
  • tătăișe
  • tătăișele
genitiv-dativ singular
  • tătăișe
  • tătăișei
plural
  • tătăișe
  • tătăișelor
vocativ singular
  • tătăișă
  • tătăișo
plural
  • tătăișelor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătăiș
  • tătăișul
  • tătăișu‑
plural
  • tătăiși
  • tătăișii
genitiv-dativ singular
  • tătăiș
  • tătăișului
plural
  • tătăiși
  • tătăișilor
vocativ singular —
plural —
tătăiaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tătăișă (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătăișă
  • tătăișa
plural
  • tătăișe
  • tătăișele
genitiv-dativ singular
  • tătăișe
  • tătăișei
plural
  • tătăișe
  • tătăișelor
vocativ singular
  • tătăișă
  • tătăișo
plural
  • tătăișelor
tătăiașă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țățăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țățăi
  • țățăire
  • țățăit
  • țățăitu‑
  • țățăind
  • țățăindu‑
singular plural
  • țățăie
  • țățăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țățăi
(să)
  • țățăi
  • țățăiam
  • țățăii
  • țățăisem
a II-a (tu)
  • țățăi
(să)
  • țățăi
  • țățăiai
  • țățăiși
  • țățăiseși
a III-a (el, ea)
  • țățăie
(să)
  • țățăie
  • țățăia
  • țățăi
  • țățăise
plural I (noi)
  • țățăim
(să)
  • țățăim
  • țățăiam
  • țățăirăm
  • țățăiserăm
  • țățăisem
a II-a (voi)
  • țățăiți
(să)
  • țățăiți
  • țățăiați
  • țățăirăți
  • țățăiserăți
  • țățăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țățăie
(să)
  • țățăie
  • țățăiau
  • țățăiră
  • țățăiseră
Intrare: țâțâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțâi
  • țâțâire
  • țâțâit
  • țâțâitu‑
  • țâțâind
  • țâțâindu‑
singular plural
  • țâțâie
  • țâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțâi
(să)
  • țâțâi
  • țâțâiam
  • țâțâii
  • țâțâisem
a II-a (tu)
  • țâțâi
(să)
  • țâțâi
  • țâțâiai
  • țâțâiși
  • țâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • țâțâie
(să)
  • țâțâie
  • țâțâia
  • țâțâi
  • țâțâise
plural I (noi)
  • țâțâim
(să)
  • țâțâim
  • țâțâiam
  • țâțâirăm
  • țâțâiserăm
  • țâțâisem
a II-a (voi)
  • țâțâiți
(să)
  • țâțâiți
  • țâțâiați
  • țâțâirăți
  • țâțâiserăți
  • țâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțâie
(să)
  • țâțâie
  • țâțâiau
  • țâțâiră
  • țâțâiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțâi
  • țâțâire
  • țâțâit
  • țâțâitu‑
  • țâțâind
  • țâțâindu‑
singular plural
  • țâțâiește
  • țâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțâiesc
(să)
  • țâțâiesc
  • țâțâiam
  • țâțâii
  • țâțâisem
a II-a (tu)
  • țâțâiești
(să)
  • țâțâiești
  • țâțâiai
  • țâțâiși
  • țâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • țâțâiește
(să)
  • țâțâiască
  • țâțâia
  • țâțâi
  • țâțâise
plural I (noi)
  • țâțâim
(să)
  • țâțâim
  • țâțâiam
  • țâțâirăm
  • țâțâiserăm
  • țâțâisem
a II-a (voi)
  • țâțâiți
(să)
  • țâțâiți
  • țâțâiați
  • țâțâirăți
  • țâțâiserăți
  • țâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțâiesc
(să)
  • țâțâiască
  • țâțâiau
  • țâțâiră
  • țâțâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țițăi
  • țițăire
  • țițăit
  • țițăitu‑
  • țițăind
  • țițăindu‑
singular plural
  • țițăie
  • țițăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țițăi
(să)
  • țițăi
  • țițăiam
  • țițăii
  • țițăisem
a II-a (tu)
  • țițăi
(să)
  • țițăi
  • țițăiai
  • țițăiși
  • țițăiseși
a III-a (el, ea)
  • țițăie
(să)
  • țițăie
  • țițăia
  • țițăi
  • țițăise
plural I (noi)
  • țițăim
(să)
  • țițăim
  • țițăiam
  • țițăirăm
  • țițăiserăm
  • țițăisem
a II-a (voi)
  • țițăiți
(să)
  • țițăiți
  • țițăiați
  • țițăirăți
  • țițăiserăți
  • țițăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țițăie
(să)
  • țițăie
  • țițăiau
  • țițăiră
  • țițăiseră
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțăia
  • țâțăiere
  • țâțăiat
  • țâțăiatu‑
  • țâțăind
  • țâțăindu‑
singular plural
  • țâțăie
  • țâțăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțăi
(să)
  • țâțăi
  • țâțăiam
  • țâțăiai
  • țâțăiasem
a II-a (tu)
  • țâțăi
(să)
  • țâțăi
  • țâțăiai
  • țâțăiași
  • țâțăiaseși
a III-a (el, ea)
  • țâțăie
(să)
  • țâțăie
  • țâțăia
  • țâțăie
  • țâțăiase
plural I (noi)
  • țâțăiem
(să)
  • țâțăiem
  • țâțăiam
  • țâțăiarăm
  • țâțăiaserăm
  • țâțăiasem
a II-a (voi)
  • țâțăiați
(să)
  • țâțăiați
  • țâțăiați
  • țâțăiarăți
  • țâțăiaserăți
  • țâțăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțăie
(să)
  • țâțăie
  • țâțăiau
  • țâțăiară
  • țâțăiaseră
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țiții
  • țițiire
  • țițiit
  • țițiitu‑
  • țițiind
  • țițiindu‑
singular plural
  • țiție
  • țițiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țiții
(să)
  • țiții
  • țițiam
  • țițiii
  • țițiisem
a II-a (tu)
  • țiții
(să)
  • țiții
  • țițiai
  • țițiiși
  • țițiiseși
a III-a (el, ea)
  • țiție
(să)
  • țiție
  • țiția
  • țiții
  • țițiise
plural I (noi)
  • țițiim
(să)
  • țițiim
  • țițiam
  • țițiirăm
  • țițiiserăm
  • țițiisem
a II-a (voi)
  • țițiiți
(să)
  • țițiiți
  • țițiați
  • țițiirăți
  • țițiiserăți
  • țițiiseți
a III-a (ei, ele)
  • țiție
(să)
  • țiție
  • țițiau
  • țițiiră
  • țițiiseră
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țiții
  • țițiire
  • țițiit
  • țițiitu‑
  • țițiind
  • țițiindu‑
singular plural
  • țițiește
  • țițiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țițiesc
(să)
  • țițiesc
  • țițiam
  • țițiii
  • țițiisem
a II-a (tu)
  • țițiești
(să)
  • țițiești
  • țițiai
  • țițiiși
  • țițiiseși
a III-a (el, ea)
  • țițiește
(să)
  • țițiască
  • țiția
  • țiții
  • țițiise
plural I (noi)
  • țițiim
(să)
  • țițiim
  • țițiam
  • țițiirăm
  • țițiiserăm
  • țițiisem
a II-a (voi)
  • țițiiți
(să)
  • țițiiți
  • țițiați
  • țițiirăți
  • țițiiserăți
  • țițiiseți
a III-a (ei, ele)
  • țițiesc
(să)
  • țițiască
  • țițiau
  • țițiiră
  • țițiiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțăi
  • țâțăire
  • țâțăit
  • țâțăitu‑
  • țâțăind
  • țâțăindu‑
singular plural
  • țâțăie
  • țâțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțăi
(să)
  • țâțăi
  • țâțăiam
  • țâțăii
  • țâțăisem
a II-a (tu)
  • țâțăi
(să)
  • țâțăi
  • țâțăiai
  • țâțăiși
  • țâțăiseși
a III-a (el, ea)
  • țâțăie
(să)
  • țâțăie
  • țâțăia
  • țâțăi
  • țâțăise
plural I (noi)
  • țâțăim
(să)
  • țâțăim
  • țâțăiam
  • țâțăirăm
  • țâțăiserăm
  • țâțăisem
a II-a (voi)
  • țâțăiți
(să)
  • țâțăiți
  • țâțăiați
  • țâțăirăți
  • țâțăiserăți
  • țâțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțăie
(să)
  • țâțăie
  • țâțăiau
  • țâțăiră
  • țâțăiseră
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țițăia
  • țițăiere
  • țițăiat
  • țițăiatu‑
  • țițăind
  • țițăindu‑
singular plural
  • țițăie
  • țițăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țițăi
(să)
  • țițăi
  • țițăiam
  • țițăiai
  • țițăiasem
a II-a (tu)
  • țițăi
(să)
  • țițăi
  • țițăiai
  • țițăiași
  • țițăiaseși
a III-a (el, ea)
  • țițăie
(să)
  • țițăie
  • țițăia
  • țițăie
  • țițăiase
plural I (noi)
  • țițăiem
(să)
  • țițăiem
  • țițăiam
  • țițăiarăm
  • țițăiaserăm
  • țițăiasem
a II-a (voi)
  • țițăiați
(să)
  • țițăiați
  • țițăiați
  • țițăiarăți
  • țițăiaserăți
  • țițăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țițăie
(să)
  • țițăie
  • țițăiau
  • țițăiară
  • țițăiaseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțăi
  • țâțăire
  • țâțăit
  • țâțăitu‑
  • țâțăind
  • țâțăindu‑
singular plural
  • țâțăiește
  • țâțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțăiesc
(să)
  • țâțăiesc
  • țâțăiam
  • țâțăii
  • țâțăisem
a II-a (tu)
  • țâțăiești
(să)
  • țâțăiești
  • țâțăiai
  • țâțăiși
  • țâțăiseși
a III-a (el, ea)
  • țâțăiește
(să)
  • țâțăiască
  • țâțăia
  • țâțăi
  • țâțăise
plural I (noi)
  • țâțăim
(să)
  • țâțăim
  • țâțăiam
  • țâțăirăm
  • țâțăiserăm
  • țâțăisem
a II-a (voi)
  • țâțăiți
(să)
  • țâțăiți
  • țâțăiați
  • țâțăirăți
  • țâțăiserăți
  • țâțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțăiesc
(să)
  • țâțăiască
  • țâțăiau
  • țâțăiră
  • țâțăiseră
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțâia
  • țâțâiere
  • țâțâiat
  • țâțâiatu‑
  • țâțâind
  • țâțâindu‑
singular plural
  • țâțâie
  • țâțâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțâi
(să)
  • țâțâi
  • țâțâiam
  • țâțâiai
  • țâțâiasem
a II-a (tu)
  • țâțâi
(să)
  • țâțâi
  • țâțâiai
  • țâțâiași
  • țâțâiaseși
a III-a (el, ea)
  • țâțâie
(să)
  • țâțâie
  • țâțâia
  • țâțâie
  • țâțâiase
plural I (noi)
  • țâțâiem
(să)
  • țâțâiem
  • țâțâiam
  • țâțâiarăm
  • țâțâiaserăm
  • țâțâiasem
a II-a (voi)
  • țâțâiați
(să)
  • țâțâiați
  • țâțâiați
  • țâțâiarăți
  • țâțâiaserăți
  • țâțâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțâie
(să)
  • țâțâie
  • țâțâiau
  • țâțâiară
  • țâțâiaseră
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâții
  • țâțiire
  • țâțiit
  • țâțiitu‑
  • țâțiind
  • țâțiindu‑
singular plural
  • țâție
  • țâțiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâții
(să)
  • țâții
  • țâțiam
  • țâțiii
  • țâțiisem
a II-a (tu)
  • țâții
(să)
  • țâții
  • țâțiai
  • țâțiiși
  • țâțiiseși
a III-a (el, ea)
  • țâție
(să)
  • țâție
  • țâția
  • țâții
  • țâțiise
plural I (noi)
  • țâțiim
(să)
  • țâțiim
  • țâțiam
  • țâțiirăm
  • țâțiiserăm
  • țâțiisem
a II-a (voi)
  • țâțiiți
(să)
  • țâțiiți
  • țâțiați
  • țâțiirăți
  • țâțiiserăți
  • țâțiiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâție
(să)
  • țâție
  • țâțiau
  • țâțiiră
  • țâțiiseră
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțoia
  • țâțoiere
  • țâțoiat
  • țâțoiatu‑
  • țâțoind
  • țâțoindu‑
singular plural
  • țâțoie
  • țâțoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțoi
(să)
  • țâțoi
  • țâțoiam
  • țâțoiai
  • țâțoiasem
a II-a (tu)
  • țâțoi
(să)
  • țâțoi
  • țâțoiai
  • țâțoiași
  • țâțoiaseși
a III-a (el, ea)
  • țâțoie
(să)
  • țâțoie
  • țâțoia
  • țâțoie
  • țâțoiase
plural I (noi)
  • țâțoiem
(să)
  • țâțoiem
  • țâțoiam
  • țâțoiarăm
  • țâțoiaserăm
  • țâțoiasem
a II-a (voi)
  • țâțoiați
(să)
  • țâțoiați
  • țâțoiați
  • țâțoiarăți
  • țâțoiaserăți
  • țâțoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțoie
(să)
  • țâțoie
  • țâțoiau
  • țâțoiară
  • țâțoiaseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țățăi
  • țățăire
  • țățăit
  • țățăitu‑
  • țățăind
  • țățăindu‑
singular plural
  • țățăie
  • țățăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țățăi
(să)
  • țățăi
  • țățăiam
  • țățăii
  • țățăisem
a II-a (tu)
  • țățăi
(să)
  • țățăi
  • țățăiai
  • țățăiși
  • țățăiseși
a III-a (el, ea)
  • țățăie
(să)
  • țățăie
  • țățăia
  • țățăi
  • țățăise
plural I (noi)
  • țățăim
(să)
  • țățăim
  • țățăiam
  • țățăirăm
  • țățăiserăm
  • țățăisem
a II-a (voi)
  • țățăiți
(să)
  • țățăiți
  • țățăiați
  • țățăirăți
  • țățăiserăți
  • țățăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țățăie
(să)
  • țățăie
  • țățăiau
  • țățăiră
  • țățăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tătăișă, tătăișesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului... tătăiș. GALAN, B. I 84. DLRLC
etimologie:

tătăișă, tătăișesubstantiv feminin

învechit popular
  • 1. regional Cumnat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cumnat
  • 2. regional Lele, leliță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tătăișă Sînziană! Fă-ți o milă și-o pomană. MARIAN, S. 166. DLRLC
    • format_quote Tătăișă, draga mea... mîndră ca dumneata Nu-i nime cîtu-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25. DLRLC
etimologie:

țâțâi, țâțâiverb

  • 1. unipersonal (Despre animale și insecte) A țârâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țârâi
    • format_quote Cîțiva greieri poeți țîțîiau la lună, urcați pe coviltirele căruțelor. GALACTION, O. I 270. DLRLC
    • format_quote Scripcariul are mustețe lungi și încrestate; dacă-l prinzi și-l pui la ureche, țițiește; de aceea se numește scripcari. MARIAN, INS. 101. DLRLC
    • format_quote Am o scroafă cu purcei: de prind pe unul, toți țițiesc (Lanțul). GOROVEI, C. 197. DLRLC
    • 1.1. (Despre instrumente cu coarde) A țârâi (4.). DLRLC
      sinonime: țârâi
      • format_quote Nu țîțăi ca diblele. MAT. FOLK. 1594. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și țîțîi mirat din buze. După aceea, speriat de cele spuse, înlemni ca butucul. CAMILAR, N. I 79. DLRLC
    • format_quote Vizitiul țîțîi la cai. REBREANU, R. II 69. DLRLC
  • 3. Tremura. DEX '09 DEX '98
    sinonime: tremura
    • diferențiere figurat (Despre inimă, de obicei cu o determinare cauzală) A palpita (de frică, de nerăbdare etc.). DLRLC
    • chat_bubble expresie A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, familiar, fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Un nărod slab la minte... de-mi țîțîie inima în tot ceasul să nu dea foc la casă. C. PETRESCU, R. DR. 21. DLRLC
      • format_quote Pîndea chipul magistratului și-i țîțîia inima în el de teamă să nu-l audă. POPA, V. 190. DLRLC
      • format_quote Rămase nedumerit, uitîndu-se la birjarul de pe capră, căruia îi țîțîia inima de frică. D. ZAMFIRESCU, R. 85. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.