TĂTĂIȘĂ¹, tătăișe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăiș s. m.] – Et. nec.

tătăișă¹ sf [At: CONV. LIT XXIII, 1056 / V: (reg) ~iaș, ~iș sm / Pl: ~șe, ~și / E: nct] (Reg) 1 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum carinatum). 2 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum leucanthemum). 3 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum rotundifolium). 4 (Bot; lpl) Plituțe (Chrysanthemum cinerariaefolium). 5 (Bot; lpl) Tufanică (1) (Chrysanthemum indicum). 6 (Bot) Turtă (44) (Carlina acaulis). 7 (Bot) Punga-babei (Pulicaria dysenterica) 8 (Bot) Punga-babei (Inula dysenterica). 9 (Bot; lpl) Romaniță-nemirositoare (Matricaria inodora). 10 (Bot; lpl) Filimică (1) (Calendula officinalis). 11 (Bot; lpl) Surguci (Consolida ajacis). 12 (Bot; lpl) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 13 (Bot; îf tătăiș) larbă-roșie (Polygonum persicaria). 14 (Bot) Afin¹ (Vaccinium myrtillus). 15 (Bot) Păpădie (Taraxacum officinale). 16 (Bot) Narcisă (Narcissus). 17 (Bot) Garoafa (1) (Dianthus caryophyllus). 18 (Bot; îc) ~-albă Mușcatul-dracului (Scabiosa columbaria). 19 (Bot; îae) Mușcatul-dracului (Scabiosa lucida). 20 (Bot; îc) ~ vânătă Albăstriță (Centaurea cyanus).

TĂTĂIȘĂ² s. f. v. tătăiș.

TĂTĂIȘĂ ~e f. Plantă erbacee din familia compozitelor, înaltă, cu frunze păroase și flori galbene-aurii, dispuse în capitule numeroase. /Orig. nec.

tătăișă f. Tr. Bot. ceapa cioarei. [Tr. tătăișă, cumnată: plantă numită și punga babei].

tătăíșă f., pl. e (d. tată). Ban. Trans. Cumnată. Epitet uneĭ femeĭ, ca și soră. O plantă din familia compuselor cu florĭ auriĭ și care crește pin locurĭ umede, numită și punga babeĭ (pulicária [saŭ inula] dysentérica). – Pin Trans. = „turtă, turtea”, o plantă din aceĭașĭ familie (carlina acaulis); pin Bucov. = „mărgărită”.

TĂTĂIȘ s. m. v. tătăișă.

tătăiaș sm vz tătăișă¹

tătăiș sm vz tătăișă¹

TĂTĂIȘ, tătăiși, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăișă s. f.] – Et. nec.

TĂTĂIȘ s. n. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). Înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului... tătăiș. GALAN, B. I 84.

TĂTĂlȘĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tatajshĕ. Uxor fratris. AC, 373. Teteishĕ. AC, 374. Etimologie necunoscută. Cf. t e t ă.

!tătăișă (înv., pop.) s. f., art. tătăișa, g.-d. art. tătăișei; pl. tătăișe

!tătăișă¹/tătăiș (plantă) (pop.) s. f. / s. m., art. tătăișa/tătăișul; pl. tătăișe/tătăiși

tătăișă (cumnată, lele) s. f., g.-d. art. tătăișei; pl. tătăișe

tătăiș s. m. / tătăișă s. f. (plantă), pl. tătăiși m. / tătăișe f.

TĂTĂIȘĂ s. (BOT.; Chrysanthemum cinerariaefolium) (reg.) tămâioară.

TĂTĂIȘĂ s. v. crizantemă, cumnată, dumitriță, lele, leliță, margaretă, mătușă, tanti, tufănică, turtă, țață.

tătăișă s. v. CRIZANTEMĂ. CUMNATĂ. DUMITRIȚĂ. LELE. LELIȚĂ. MARGARETĂ. MĂTUȘĂ. TANTI. TUFĂNICĂ. TURTĂ. ȚAȚĂ.

TĂTĂIȘĂ s. (BOT.; Chrysanthemum cinerariaefolium) (reg.) tămîioară.

TĂTĂIȘ s. (BOT.; Policaria dysenterica) (reg.) punga-babei.

TĂTĂIȘ s. (BOT.; Policaria dysenterica) (reg.) punga-babei.

tătăiși s. pl. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE. SURGUCI.

tătăișă (-e), s. f. – 1. Dădacă, numele dat de copii unei femei care îngrijește un copil. – 2. Titlu afectuos care se dă unei mătuși sau unei cumnate, mai ales în Trans. – 3. Plante (Pulicaria dysenterica, Carlina acaulis, Chrysanthemum leucanthemum). Creație expresivă, ca tată sau sp. tata (Tiktin). Der. directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă.

tătăișă, tătăișe, s.f. – (reg.; bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea, 1924, I: 190). – Et. nec. (DEX, MDA).

tătăișă, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea 1924 I: 190). – Et. nec. (MDA).