6 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune; solă; cultura de pe o astfel de suprafață. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. – Din tc. tarla.

tarla sf [At: GHICA, S. 552 / V: (îrg) tăr~, (reg) ~lă (Pl: ~le), târ~, târlă / Pl: ~le / E: tc tarla] 1 Suprafață de teren cultivată cu aceeași specie de plante agricole, în cadrul unui asolament Si: solă, (reg) tablă1 (51), tabunel. 2 (Pex) Cultura de pe o tarla (1). 3 (Înv; îs) Dijmă la ~ Formă de rentă funciară feudală, care consta din cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe tarlalele de pământ primite spre a fi lucrate în parte. 4 (Olt) Postată. 5 sf Reg) Strat în grădină. 6 (Reg) Drum îngust care desparte semănăturile.

TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune); solă; cultura de pe o astfel de suprafață. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. – Din tc. tarla.

TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Porțiune întinsă de teren agricol, de obicei în formă pătrată sau dreptunghiulară, mărginită de patru drumuri care se întretaie, făcînd parte din teritoriul unei comune sau al unei gospodării agricole mari; p. ext. cultura de pe o astfel de porțiune. Pîndarii goneau vitele afară din tarlale, căznindu-se să le ție pe drumul îngust dintre ele. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Munciră din zori de zi pînă la nămiezi și nu se lăsară pînă ce nu culcară la pămînt o tarla bunicică [de orz]. POPESCU, B. II 48. 2. (Rar) Drum îngust care desparte semănăturile; hotar.

TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune sau al unei gospodării agricole mari); cultura de pe o astfel de porțiune. 2. (Rar) Drum îngust care desparte semănăturile; hotar. – Tc. tarla.

TARLÁ ~le f. Suprafață (mare) de teren cultivată cu aceeași specie de plante agricole. [Art. tarlaua; G.-D. tarlalei] /<turc. tarla

tarla f. bucată de pământ semănat și lucrat: mirosul ce ieșia din tarlalele cu flori POP. [Turc. TARLA].

tarlá f. (turc. tarla, cîmp, ogor, de unde și ung. tarló). Sud. Postată, delniță, cleată, parte de ogor, de arătură, semănătură: a cosit toată tarlaŭa. V. țarină.

TẤRLĂ, târle, s. f. 1. Loc neîmprejmuit și neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul pășunatului; p. ext. stâna cu toate dependințele ei. 2. Turmă de oi. – Cf. sb. trlo.

târlă1 sf [At: ZILOT, CRON. 83 / Pl: ~le / E: ns cf bg търло, търла, tt tyrlau] 1 (Reg) Stână. 2 (Reg) Loc unde a fost sau este așezată o stână cu toate dependințele ei. 3 (Reg) Loc (îngrădit) pe câmp unde stau oile sau vitele (în timpul iernii). 4 (Reg) Loc (împrejmuit și) neacoperit unde se adună și se odihnesc oile sau vitele. 5 (Reg) Despărțitură amenajată pentru oile care fată sau pentru mânzări, miei etc. 6 (Reg) Partea unde se adăpostesc oile sau caprele ținute acasă. 7 (Reg) Loc unde pășunează oile. 8 (Reg) Turmă (1) de oi. 9 (Reg; pan; gmț; îs) ~ grea Casă cu mulți copii. 10 (Reg; fig; dep; șîs ~la satului) Femeie desfrânată. 11 (Reg) Asociație de mai mulți păstori. 12 (Reg) Loc îngrășat, gunoit de oi. 13 (Reg; pre) Bălegar de oi sau de vite. 14 (Reg) Gospodărie, cuprinzând curtea și casa unui om de la țară. 15 (Reg; pex) Sat mic, de curând întemeiat. 16 (Înv) Așezare provizorie pe o moșie străină pentru a face plugărie sau pentru a văra cu oile. 17 (Reg) Ogrinji1.

TẤRLĂ, târle, s. f. 1. Loc neîmprejmuit și neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul pășunatului; p. ext. stâna cu toate dependințele ei. 2. Turmă de oi. – Cf. scr. trlo.

TÎ́RLĂ, tîrle, s. f. Loc neîmprejmuit și neacoperit unde se adună și se odihnesc vitele aflate la pășune; p. ext. stîna cu toate dependințele ei. Pe malul înverzit al Dobrogei se aprindeau focuri; iar din baltă veneau strigătele văcarilor care-și îndemnau boii în tîrlă. DUNĂREANU, CH. 148. Scoboară degrabă ciobanul La tîrlă cu oile lui. COȘBUC, P. I 293. Tîrle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor, mori și herăstraie de-a lungul apelor. VLAHUȚĂ, O. A. II 143.

TÂRLĂ ~e f. 1) Construcție primitivă în afara satului, unde se adăpostesc oile și ciobanii vara și unde se prepară produsele din lapte de oaie; stână; oierie. 2) Loc unde se află această construcție. 3) Grup mare de oi. [Sil. târ-lă] /cf. sb. trlo, bulg. trălo

târlă f. 1. loc de iernat pentru vite cu bordeie pentru păzitori; 2. așezare provizorie pe o moșie străină pentru a face plugărie sau pentru a văra cu oile. [Serb. TRLO, locul unde se țin vitele iarna].

1) tî́rlă f., pl. e (bg. tŭrlo, sîrb. trlo, id. V. tor). Odaĭe, cîșlă, perdea, îngrăditură de vară p. oĭ la cîmp. Locu unde se odihnesc oile după muls. Locu stîneĭ cu toate dependențele eĭ (GrS. 6, 245). V. cĭopor.

arată toate definițiile

Intrare: tarla
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarla
  • tarlaua
plural
  • tarlale
  • tarlalele
genitiv-dativ singular
  • tarlale
  • tarlalei
plural
  • tarlale
  • tarlalelor
vocativ singular
plural
Intrare: tarlă
tarlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tărla
tărla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târla
târla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târlă
  • târla
plural
  • târle
  • târlele
genitiv-dativ singular
  • târle
  • târlei
plural
  • târle
  • târlelor
vocativ singular
plural
Intrare: țârlă
țârlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

tarla

  • 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune; cultura de pe o astfel de suprafață.
    exemple
    • Pîndarii goneau vitele afară din tarlale, căznindu-se să le ție pe drumul îngust dintre ele. SANDU-ALDEA, U. P. 94.
      surse: DLRLC
    • Munciră din zori de zi pînă la nămiezi și nu se lăsară pînă ce nu culcară la pămînt o tarla bunicică [de orz]. POPESCU, B. II 48.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Drum sau teren îngust care desparte semănăturile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hotar

etimologie:

târlă

  • 1. Loc neîmprejmuit și neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul pășunatului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: staul diminutive: târlioară attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe malul înverzit al Dobrogei se aprindeau focuri; iar din baltă veneau strigătele văcarilor care-și îndemnau boii în tîrlă. DUNĂREANU, CH. 148.
      surse: DLRLC
    • Scoboară degrabă ciobanul La tîrlă cu oile lui. COȘBUC, P. I 293.
      surse: DLRLC
    • Tîrle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor, mori și herăstraie de-a lungul apelor. VLAHUȚĂ, O. A. II 143.
      surse: DLRLC
  • 2. Turmă de oi.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: