tarla sf [At: GHICA, S. 552 / V: (îrg) tăr~, (reg) ~lă (Pl: ~le), târ~, târlă / Pl: ~le / E: tc tarla] 1 Suprafață de teren cultivată cu aceeași specie de plante agricole, în cadrul unui asolament Si: solă, (reg) tablă¹ (51), tabunel. 2 (Pex) Cultura de pe o tarla (1). 3 (Înv; îs) Dijmă la ~ Formă de rentă funciară feudală, care consta din cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe tarlalele de pământ primite spre a fi lucrate în parte. 4 (Olt) Postată. 5 sf Reg) Strat în grădină. 6 (Reg) Drum îngust care desparte semănăturile.