Definiția cu ID-ul 512565:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tarla (-ale), s. f. – Cultură, solă, tablă, fîșie de teren cultivată cu aceeași specie de plante. – Megl. torlă. Tc. tarla (Șeineanu, II, 353; Lokotsch 2040; Ronzevalle 62).