2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

târcav, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 792/3 / V: (reg) țir~ / A și: ~cav / Pl: ~i, ~e / E: ucr тиркавий] 1 (Îrg; d. oameni) Pleșuv (pe anumite porțiuni) Si: chel. 2 (Reg; d. păr, barbă) Ros. 3 (Reg; d. lână) Scurt. 4 (Reg; d. oi) Cu lâna scurtă. 5 (Reg; d. copaci) Cu vârfurile ciuntite, rupte. 6 (Reg; d. terenuri) Cu vegetație puțină, rară. 7 (Înv) Pipernicit. 8 (Reg) Bolnăvicios (1).

târcăvi vr [At: DL / Pzi: ~vesc / E: târcav] 1 (Reg; d. oameni) A cheli (1). 2 (Reg; d. păr, barbă) A se degrada (13). 3 (Reg; d. păr, barbă, blană) A se rări. 4 (Olt) A se pipernici.

țircav, ~ă a vz târcav

țurcav[1], ~ă a vz târcav

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

TÎRCĂVI, tîrcăvesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli, a pleșuvi; (despre barbă sau păr) a se scurta, a se roade, a se toci. Nu vezi c-ai îmbătrînit, Barba ți s-a tîrcăvit, Păru-n cap ți s-a albit. POP. 2. Tranz. A roade, a toci. De, că tot ca tine una mi-a tîrcăvit căciula! TEODORESCU, P. P. 121.

TÎRCĂVI, tîrcăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci. 2. Tranz. A roade, a toci. – Comp. ucr. tyrkavyj.

țircav v. V. țurcav.

țurcav a. se zice de oile cu lâna scurtă. [Cf. țurcan].

tîrcáv, -ă adj. (rut. tyrkávyĭ). Vest. Fără copacĭ saŭ și fără ĭarbă: munțĭ petroșĭ, parte tîrcávĭ, parte acoperițĭ de pădurĭ (Univ. 31 Ĭuliŭ 1905; 1, 5, coresp. din Tismana). Chel, pleșuv: cap tîrcáv. Cu lîna scurtă din natură: oĭ tîrcáve. Pipernicit. – În nord acc. pe î: viță tîrcavă (una verde, alta uscată).

tîrcăvésc v. intr. Vest. Devin tîrcav. V. refl. Mă pipernicesc.

Sinonime

TÂRCAV adj. v. chel, chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit pirpiriu, pleșuv, pricăjit, prizărit, sfrijit.

TÂRCĂVI vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.

tîrcav adj. v. CHEL. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PLEȘUV. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT.

tîrcăvi vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI.

Arhaisme și regionalisme

TÎRCAV adj. (ȚR) Pleșuv, chel. Iară de se va zmulge cuiva capul den față, iaste tîrcav. BIBLIA (1688). Etimologie: ucr. tirkavij. Vezi și tîrcăvire. Cf. c o p o s, p l e ș u v.

târcav, -ă, adj. (reg.) 1. pleșuv, chel. 2. scurt, mic, ciuntit. 3. cu vegetație puțină.

țurcav, -ă, adj. (reg.; despre oi) cu lâna scurtă.

Intrare: târcav
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târcav
  • târcavul
  • târcavu‑
  • târcavă
  • târcava
plural
  • târcavi
  • târcavii
  • târcave
  • târcavele
genitiv-dativ singular
  • târcav
  • târcavului
  • târcave
  • târcavei
plural
  • târcavi
  • târcavilor
  • târcave
  • târcavelor
vocativ singular
  • târcavule
  • târcave
  • târcavă
  • târcavo
plural
  • târcavilor
  • târcavelor
țircav adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircav
  • țircavul
  • țircavă
  • țircava
plural
  • țircavi
  • țircavii
  • țircave
  • țircavele
genitiv-dativ singular
  • țircav
  • țircavului
  • țircave
  • țircavei
plural
  • țircavi
  • țircavilor
  • țircave
  • țircavelor
vocativ singular — —
plural — —
țurcav adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcav
  • țurcavul
  • țurcavă
  • țurcava
plural
  • țurcavi
  • țurcavii
  • țurcave
  • țurcavele
genitiv-dativ singular
  • țurcav
  • țurcavului
  • țurcave
  • țurcavei
plural
  • țurcavi
  • țurcavilor
  • țurcave
  • țurcavelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: târcăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târcăvi
  • târcăvire
  • târcăvit
  • târcăvitu‑
  • târcăvind
  • târcăvindu‑
singular plural
  • târcăvește
  • târcăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târcăvesc
(să)
  • târcăvesc
  • târcăveam
  • târcăvii
  • târcăvisem
a II-a (tu)
  • târcăvești
(să)
  • târcăvești
  • târcăveai
  • târcăviși
  • târcăviseși
a III-a (el, ea)
  • târcăvește
(să)
  • târcăvească
  • târcăvea
  • târcăvi
  • târcăvise
plural I (noi)
  • târcăvim
(să)
  • târcăvim
  • târcăveam
  • târcăvirăm
  • târcăviserăm
  • târcăvisem
a II-a (voi)
  • târcăviți
(să)
  • târcăviți
  • târcăveați
  • târcăvirăți
  • târcăviserăți
  • târcăviseți
a III-a (ei, ele)
  • târcăvesc
(să)
  • târcăvească
  • târcăveau
  • târcăviră
  • târcăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târcav, târcavăadjectiv

etimologie:

târcăvi, târcăvescverb

regional
  • 1. reflexiv Despre oameni: cheli, pleșuvi. DLRLC
    • 1.1. (Despre barbă sau păr) A se scurta, a se roade, a se toci. DLRLC
      • format_quote Nu vezi c-ai îmbătrînit, Barba ți s-a tîrcăvit, Păru-n cap ți s-a albit. POP. DLRLC
  • 2. tranzitiv Roade, toci. DLRLC
    sinonime: roade toci
    • format_quote De, că tot ca tine una mi-a tîrcăvit căciula! TEODORESCU, P. P. 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.