9 definiții pentru chircit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chircít, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1199 / Pl: ~iți, ~e / E: chirci] 1 (D. oameni) Cu corpul ghemuit. 2 (D. oameni) Cu trupul încovoiat (în convulsii). 3 (Mls d. membrele corpului) Strâmb. 4 (D. piele) Uscat. 5 (Mls d. membrele corpului) Paralizat. 6 (D. oameni și, în special, d. animale și plante) Care nu se dezvoltă bine Si: pipernicit. 7 Degenerat. 8 Păcătos. 9 (Pop; îs) Pădure ~ă Pădure rară. 10 (Îas) Pădure cu copaci strâmbi. 11 (D. coaja fructelor, legumelor) Zbârcit.

CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.

CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat bine; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.

CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strîns, ghemuit, zgîrcit. Văzuse trupurile arse, negre, chircite. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 220. 2. Pipernicit, nedezvoltat; prizărit, sfrijit. Cîteva femei cu mere chircite și covrigi jucau în loc, de ger. CAMIL PETRESCU, T. II 77. Pomii [sînt] strîmbi și chirciți. VLAHUȚĂ, CL. 56. Generația asta nouă e chircită, ca un fruct necopt. ALECSANDRI, T. 1199.

chircit a. pipernicit (mai ales de plante). ║ m. bondoc și pocit.

chirci [At: ALECSANDRI / Pzi: ~cesc / E: vsl кьркь] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIRCÍT adj. 1. contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit, (pop.) ciuciulit, stârcit, (reg.) tâmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. v. pipernicit.

CHIRCIT adj. 1. contractat, ghemuit, închircit, strîns, zgîrcit, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

Intrare: chircit
chircit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chircit
  • chircitul
  • chircitu‑
  • chirci
  • chircita
plural
  • chirciți
  • chirciții
  • chircite
  • chircitele
genitiv-dativ singular
  • chircit
  • chircitului
  • chircite
  • chircitei
plural
  • chirciți
  • chirciților
  • chircite
  • chircitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chircit

  • 1. Cu trupul strâns.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghemuit (adj.) zgârcit un exemplu
    exemple
    • Văzuse trupurile arse, negre, chircite. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 220.
      surse: DLRLC
  • 2. Care nu s-a dezvoltat suficient.
    exemple
    • Cîteva femei cu mere chircite și covrigi jucau în loc, de ger. CAMIL PETRESCU, T. II 77.
      surse: DLRLC
    • Pomii [sunt] strîmbi și chirciți. VLAHUȚĂ, CL. 56.
      surse: DLRLC
    • Generația asta nouă e chircită, ca un fruct necopt. ALECSANDRI, T. 1199.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi chirci
    surse: DEX '98 DEX '09