2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂMPIT, -Ă, tâmpiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, amețit, zăpăcit. 2. (Înv. și reg.) Tâmp (2). – V. tâmpi.

tâmpit, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 118 / V: (reg) ~tim~ / Pl: ~iți, ~e / E: tâmpi] 1 a (Înv; d. obiecte ascuțite) Lipsit de vârf sau de tăiș Si: tocit^} (1), turtit (5). 2 a (Înv; d. nas) Lățit. 3 a (Gmt; înv; îs) Unghi ~ Unghi obtuz. 4 a (Înv; d. sunete) înăbușit. 5 a (Înv; d. vocale) Care are timbru grav. 6-7 smf, a (Persoană) care are mintea foarte mărginită Si: nătărău, nerod, netot, prost, (îrg) tâmp4 (4-5). 8 a Caracteristic unui tâmpit (6). 9 a Care denotă tâmpenie (1). 10 a (Pex) Lipsit de sens, de rațiune Si: stupid. 11 a Buimăcit (1). 12 a (D. situații) Neplăcut.

TÂMPIT, -Ă, tâmpiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, amețit, zăpăcit. 2. (Înv.) Tâmp (2). – V. tâmpi.

TÂMPIT ~tă (~ți, ~te) și substantival v. TÂMP. /v. a tâmpi

tâmpit a. 1. tocit; 2. fig. idiot(izat). [V. tâmpì].

TÂMPI, tâmpesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. 2. (Înv. și reg.) A (se) toci, a (se) știrbi. – Din tâmp.

tâmpi [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 1477 / V: (reg) tinchi / Pzi: ~pesc / E: tâmp4] 1-2 vtr (Îrg) A (se) toci prin întrebuințare, frecare, lovire etc. Si: a (se) roade, (pop) a {se) știrbi. 3 vr (Înv; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Înv; d. vedere) A slăbi. 5 vtf (Înv; c. i. ochii) A face să nu mai vadă bine. 6 vt (Înv; fig) A învinge. 7 vi (Mol; îf tinchi) A înceta. 8-9 vtr A face să-și piardă sau a-și pierde inteligența Si: (pop) a (se) năuci, (înv) a {se) neghiobi, (reg) a {se) prosti, a {se) tăntăvi (2). 10 vt (Pfm; fig) A impresiona.

TÂMPI, tâmpesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. 2. (Reg.) A deveni sau a face să devină tâmp (2); a (se) toci, a (se) știrbi. – Din tâmp.

TÎMPI, tîmpesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A-și pierde inteligența, a se prosti, a deveni tîmpit. Ai tîmpit, băiete, sau faci pe prostul cu mine. SAHIA, N. 75. Aproape să mă tîmpesc și eu de prea multă admirațiune. CARAGIALE, O. III 145. ◊ Tranz. Declinațiunile latine și grece cu care ne tîmpesc la școală dau surtucarului o părere atît de mărită de propria lui inteligență. GHEREA, ST. CR. II 243. 2. Tranz. (Cu privire la instrumente ascuțite; mai ales figurat sau în contexte figurate) A toci (vîrful sau ascuțișul), a face tîmp, a știrbi. O, muză! Să începem a mai tîmpi condeiul. NEGRUZZI, S. II 216. ◊ Refl. Săgețile vicleșugului ei se tîmpiseră în inima de piatră a ciocoiului. FILIMON, C. 91. ♦ Refl- Fig. A se domoli, a se stinge. Boala încetează, patimile se tîmpesc și liniștea se restatornicește. NEGRUZZI, S. I 293.

TÎMPIT, -Ă, tîmpiți, -te, adj. 1. Prost, idiot, nerod, stupid. M-am născut în niște zile cînd tîmpita burghezime... Pune-o talpă noroioasă pe popor. MACEDONSKI, O. I 95. Poetul lovește în tîmpita mulțumire de sine. GHEREA, ST. CR. I 233. Aceste figuri serioase sau comice, mărețe sau ordinare, nobile sau tîmpite, frumoase sau urîte etc. poartă întipărirea secolului lor. ALECSANDRI, S. 25. ♦ Buimăcit, năucit, amețit. Rămase tîmpit sub potopul de înjurături. GALACTION, O. I 283. ♦ (Familiar) Care nu corespunde scopului, gustului; neplăcut, rău. (Adverbial) Tîmpit mai pute benzina asta! mîrîi, aruncînd valuri de fum pe nas și pe gură. GALAN, B. I 27. 2. (Învechit) Lipsit de vîrf, turtit. V. tîmp. Era un tînăr... ochii negri ca ai arapilor, nasul scurt și tîmpit. DRĂGHICI, R. 174.

A TÂMPI ~esc tranz. A face să se tâmpească. /Din tâmp

A SE TÂMPI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A-și pierde inteligența; a deveni tâmp; a se năuci; a se prosti. 2) reg. (despre instrumente cu vârf sau cu tăiș) A deveni mai puțin ascuțit; a se toci. 3) fig. rar (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate; a se domoli; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se liniști. /Din tâmp

tâmpì v. 1. a toci: să încep a mai tâmpi condeiul NEGR.; 2. fig. a idiotiza: l’am tâmpit cu atâta bătaie; 3. fig. a slăbi: patimile se tâmpesc NEGR. [Dela tâmp, tâmpit = slav. TÕPŬ, tocit, grosolan].

tîmpésc v. tr. (d. tîmp orĭ vsl. *tompiti, sîrb. tupiti, rus. tupitĭ, a toci. V. și stîmpesc, o-, po- și ză-stîmpesc, stupaĭ). Tocesc, slăbesc (vechĭ): a-țĭ tîmpi condeĭu. Fig. Prefac în timp, idiotizez: beția l-a tîmpit.

tîmpít, -ă adj. (d. tîmpesc). Tîmp, idiot, imbecil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tâmpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâmpesc, 3 sg. tâmpește, imperf. 1 tâmpeam; conj. prez. 1 sg. să tâmpesc, 3 să tâmpească

tâmpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâmpesc, imperf. 3 sg. tâmpea; conj. prez. 3 să tâmpească

tâmpi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâmpesc, imperf. 3 sg. tâmpea; conj. prez. 3 sg. și pl. tâmpească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂMPIT adj., s. 1. adj., s. v. idiot. 2. adj. v. stupid. 3. adj. îndobitocit, prostit. (Om ~ de viața pe care o duce.) 4. adj. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, zăpăcit, (pop.) bâiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.)

TÂMPI vb. v. bate, birui, înfrânge, întrece, învinge.

TÂMPI vb. 1. v. idiotiza. 2. a (se) îndobitoci, a (se) prosti, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti. (Viața pe care o duce l-a ~ de tot.)

UNGHI TÂMPIT s. v. unghi obtuz.

TÎMPI vb. 1. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) idioți, a (se) imbeciliza, a (se) prosti. 2. a (se) îndobitoci, a (se) prosti, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti. (Viața pe care o duce l-a ~ de tot.)

tîmpi vb. v. BATE. BIRUI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE.

TÎMPIT adj., s. 1. adj., s. (MED.) cretin, idiot, imbecil, (rar) tîmp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.) 2. adj. idiot, stupid. (O glumă ~.) 3. adj. îndobitocit, prostit. (Om ~ de viața pe care o duce.) 4. adj. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.)

Intrare: tâmpit
tâmpit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmpit
  • tâmpitul
  • tâmpitu‑
  • tâmpi
  • tâmpita
plural
  • tâmpiți
  • tâmpiții
  • tâmpite
  • tâmpitele
genitiv-dativ singular
  • tâmpit
  • tâmpitului
  • tâmpite
  • tâmpitei
plural
  • tâmpiți
  • tâmpiților
  • tâmpite
  • tâmpitelor
vocativ singular
plural
timpit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tâmpi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâmpi
  • tâmpire
  • tâmpit
  • tâmpitu‑
  • tâmpind
  • tâmpindu‑
singular plural
  • tâmpește
  • tâmpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâmpesc
(să)
  • tâmpesc
  • tâmpeam
  • tâmpii
  • tâmpisem
a II-a (tu)
  • tâmpești
(să)
  • tâmpești
  • tâmpeai
  • tâmpiși
  • tâmpiseși
a III-a (el, ea)
  • tâmpește
(să)
  • tâmpească
  • tâmpea
  • tâmpi
  • tâmpise
plural I (noi)
  • tâmpim
(să)
  • tâmpim
  • tâmpeam
  • tâmpirăm
  • tâmpiserăm
  • tâmpisem
a II-a (voi)
  • tâmpiți
(să)
  • tâmpiți
  • tâmpeați
  • tâmpirăți
  • tâmpiserăți
  • tâmpiseți
a III-a (ei, ele)
  • tâmpesc
(să)
  • tâmpească
  • tâmpeau
  • tâmpi
  • tâmpiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâmpit, tâmpiadjectiv

    • format_quote M-am născut în niște zile cînd tîmpita burghezime... Pune-o talpă noroioasă pe popor. MACEDONSKI, O. I 95. DLRLC
    • format_quote Poetul lovește în tîmpita mulțumire de sine. GHEREA, ST. CR. I 233. DLRLC
    • format_quote Aceste figuri serioase sau comice, mărețe sau ordinare, nobile sau tîmpite, frumoase sau urîte etc. poartă întipărirea secolului lor. ALECSANDRI, S. 25. DLRLC
    • 1.1. Amețit, buimăcit, năucit, zăpăcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Rămase tîmpit sub potopul de înjurături. GALACTION, O. I 283. DLRLC
    • 1.2. familiar Care nu corespunde scopului, gustului. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Tîmpit mai pute benzina asta! mîrîi, aruncînd valuri de fum pe nas și pe gură. GALAN, B. I 27. DLRLC
  • 2. învechit regional Tâmp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un tînăr... ochii negri ca ai arapilor, nasul scurt și tîmpit. DRĂGHICI, R. 174. DLRLC
etimologie:
  • vezi tâmpi DEX '98 DEX '09

tâmpi, tâmpescverb

  • 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prosti
    • format_quote Ai tîmpit, băiete, sau faci pe prostul cu mine. SAHIA, N. 75. DLRLC
    • format_quote Aproape să mă tîmpesc și eu de prea multă admirațiune. CARAGIALE, O. III 145. DLRLC
    • format_quote Declinațiunile latine și grece cu care ne tîmpesc la școală dau surtucarului o părere atît de mărită de propria lui inteligență. GHEREA, ST. CR. II 243. DLRLC
  • 2. învechit regional A (se) toci, a (se) știrbi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote O, muză! Să începem a mai tîmpi condeiul. NEGRUZZI, S. II 216. DLRLC
    • format_quote Săgețile vicleșugului ei se tîmpiseră în inima de piatră a ciocoiului. FILIMON, C. 91. DLRLC
    • 2.1. reflexiv figurat A se domoli, a se stinge. DLRLC
      • format_quote Boala încetează, patimile se tîmpesc și liniștea se restatornicește. NEGRUZZI, S. I 293. DLRLC
etimologie:
  • tâmp DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.