TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci etc. – Din fr. thalle.

tal³ sn [At: GĂMULESCU, E. S. 193 / Pl: ~uri / E: srb tal] (Ban) Porțiune de pământ Si: parcelă.

tal² sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: fr talle] (Reg) Mlădiță care crește din rădăcină sau din partea ascunsă în pământ a tulpinii unor plante Si: lăstar.

tal¹ sn [At: GRECESCU, FL. 10 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr thalle] Corp vegetativ, lipsit de vase conducătoare, monocelular (la bacterii și unele alge), pluricelular (la ciuperci și alge) sau diferențiat în organe compatibile cu cele ale plantelor superioare.

TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci, etc. – Din fr. thalle

TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ nediferențiat (sau slab diferențiat) al plantelor inferioare (alge, ciuperci, licheni și mușchi).

TAL s.n. Organ vegetativ rudimentar al unor plante criptogame (alge, ciuperci etc.). // (Și în forma talo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „ramură”. [< fr. thalle, cf. gr. thalos].

TAL s. n. organ vegetativ rudimentar al unor criptogame (alge, ciuperci, licheni), nediferențiat în rădăcină, tulpină și frunze. (< fr. thalle)

TAL ~uri n. bot. Corp vegetativ rudimentar al unor plante inferioare (alge, ciuperci). /<fr. thalle

ȚAL, țali, s. m. (Înv.) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].

tală² sf vz tal¹

țal [At: CARAGIALE, O. II, 55 / Pl: (3) ~i / E: ger Zahl] (Iuz) 1 i Cuvânt cu care era chemat chelnerul pentru a încasa costul consumației într-un local. 2 sn Achitarea consumației într-un local public Si: plată¹. 3 sm Chelner care încasa costul consumației într-un local public. corectat(ă)

ȚAL! I. interj. Plata! strigăt cu care se chiamă chelnerul la plată: nu vezi că bat de un ceas și nu vrea să vie mizerabilul. Țal! (CAR.). II. sm. Chelner căruia i se face plata (într’o cafenea, berărie, etc.): i-a tras două palme ~ului (CAR.) [germ. zahlen! Zahl (kellner)].

❍ȚĂL 👉 ȚEL.

ȚEL, ❍ȚĂL (pl. -luri) sn. 1 🔫 Punctul, semnul pe care-l ochește cineva cînd trage cu arma; a trage la ~, a trage la țintă, la semn: acolo era o mulțime de cătane la pușcate’n țăl (RET.) ¶ 2 F Scop, țintă: Ea pășește cu pas mare cătr’un țel de mult dorit (ALECS.); viața ei avea un țel (D.-ZAMF.) ¶ 3 🔫 = CĂTARE2: scoase o lumînărică de ceară albă, (și) o lipi la buza puștii, deasupra țelului (GN.) [ung., cél, rus. cělj, etc. < germ. Ziel].

ȚAL, țali, s. m. (Ieșit din uz) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].

ȚAL, (1) țali, s. m. (Ieșit din uz) 1. Chelner care încasa costul consumației într-un local-public. Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gînduri țalul. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96. În localurile mari, așezate la vad bun, trebuiesc și trei țali. CARAGIALE, O. II 346. 2. (Cu valoare de interjecție) Apel prin care consumatorul cheamă pe ospătarul care face plata. Țal! strigă omul meu foarte supărat. CARAGIALE, M. 178.

ȚAL ~i m. înv. Chelner într-un local public. /<germ. Zahlen

țal! int. să plătesc, să plătim: un rom și țal CAR. [Nemț. ZAHLEN, a plăti: termen introdus de berari și chelneri nemți] ║ m. chelnerul care primește plata consumației: am chemat țal, am plătit CAR.

tal s. n., pl. taluri

tal s. n., pl. taluri

tal s. n., pl. taluri

țal² (înv.) s. m., (chelneri) pl. țali

țal (înv.) s. m., (chelner) pl. țali

țal s. m., pl. țali

țal interj. – Nota de plată: servește pentru a solicita plata într-un local de consumație. Germ. zahlen (Borcea 216). – Der. țal, s. m. (șeful ospătarilor).

-TAL „ramură, lujer”. ◊ gr. thallos „lăstar, ramură” > fr. -thalle > rom. -tal.

HᾹJJ ’Umar, al- (’Umar ibn Sa’id Tal) (1797-1864), conducător militar arab. Desemnat de viceregele Egiptului, Ibrahim Pașa, calif al Africii Negre. A convertit, cu forța, la islamism mari regiuni din centrul Africii. Imperiul creat de el a fost anexat de francezi (1897).

TAL s. v. lot, parcelă.

tal s. v. LOT. PARCELĂ.

țal s.m. (înv.) 1. (interj.) plata!; achitarea. 2. chelner care încasa plata consumației.

țăl, țăluri, (țel), s.n. (reg.; înv.) Țintă, punct. – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii”, cf. rus. țel, magh. cel (MDA).

țăl, țăluri, (țel), s.n. – (reg.; înv.) Țintă, punct. „Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea” (Calendar, 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii”, cf. rus. țel, magh. cel (MDA).

țăl, -uri, s.n. – (înv.) Țintă, punct. „Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea” (Calendar 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii”, cf. rus. țel, magh. cel.