țăl, țăluri, (țel), s.n. – (reg.; înv.) Țintă, punct. „Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea” (Calendar, 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii”, cf. rus. țel, magh. cel (MDA).

țăl, -uri, s.n. – (înv.) Țintă, punct. „Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea” (Calendar 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii”, cf. rus. țel, magh. cel.