ȚAL, (1) țali, s. m. (Ieșit din uz) 1. Chelner care încasa costul consumației într-un local-public. Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gînduri țalul. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96. În localurile mari, așezate la vad bun, trebuiesc și trei țali. CARAGIALE, O. II 346. 2. (Cu valoare de interjecție) Apel prin care consumatorul cheamă pe ospătarul care face plata. Țal! strigă omul meu foarte supărat. CARAGIALE, M. 178.