TABAN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

TABAN¹ s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, folosit la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.

taban¹ sn [At: (cca 1777-1792) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 70 / V: (reg) ~bon, tavan, tăb~, tăvan, tib~ sn, ~ba, ~ă sf / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / E: tc taban] 1 (Mol) Căptușeală care se pune la încălțăminte Si: branț. 2 (Dob) Talpa plugului Si: plaz¹. 3 (Mol; Trs; șîf tavan) Lemn gros, care se așază la temelia unei construcții Si: talpă (60). 4 (Mol; șîf tavan) Scândură subțire și lungă Si: șipcă¹, (reg) leaț. 5 (Reg) Fiecare dintre scândurile lungi și subțiri care se bat pe căpriorii acoperișului, pentru a susține țiglele sau șindrila Si: (reg) muchier. 6 (Reg) Scheletul acoperișului, format din tabane¹ (5). 7 (Mol; îf tabon) Streașină din scânduri. 8 (Mol) Fiecare dintre bucățile de scândură care se întrebuințează la acoperirea dependințelor. 9 (Mol) Lemn din care se fac plute¹. 10 (Olt; Mun; șip, îf tavane) Podea de scânduri. 11 (Reg) Prispă de lemn. 12 (Reg; îf tăvan) Zid de piatră sau de cărămidă pe care este așezat cuptorul de pâine. 13 (Reg; îf tabană) Smochină (1). 14 (Îrg; șîf tiban) Șirag de smochine. 15 (Mol) Tivitură din blană de oaie făcută la un cojoc ciobănesc. 16 (Înv) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor.

TABAN¹ s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.

TABAN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, întrebuințată la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

TABAN², tabane, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. Ali... s-a descălțat și a scos din tabanul imineilor aurul. SADOVEANU, O. L. 126. 2. (Regional) Scîndură subțire și lungă întrebuințată la scheletul acoperișului unei case. 3. Talpa plugului; plaz. – Pl. și: (2, m.) tabani.

TABAN¹ s. n. (Învechit) Oțel (de calitate superioară) întrebuințat la fabricarea săbiilor. N-aș vrea nici sabii de taban Deprinse la omor, Nici lung covor de Ispahan. ALECSANDRI, P. I 148. De brîu atîrna o pală de taban, împodobită cu aur și rubine. BĂLCESCU, la TDRG.

TABAN¹ n. înv. Oțel de calitate superioară întrebuințat la fabricarea armelor albe (săbii, paloșe); oțel de Damasc. /<turc. taban

TABAN² ~e n. 1) Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2) Scândură lungă și subțire, având diferite întrebuințări. 3) Suport la plug care înlesnește alunecarea acestuia pe brazdă; talpa plugului. /<turc. taban

taban n. fier sau oțel de prima calitate: cu pala de taban plină de sânge BĂLC. [Turc. TABAN, un fel de oțel de Damasc].

taban n. Mold. 1. adaosul interior la talpa încălțămintelor; 2. scândură lungă și subțire din care se fac plute. [Turc. TABAN, talpă și scândură].

2) tabán n. (turc. [d. pers.] taban, un fel de oțel de Damasc). Vechĭ. Oțel de cel maĭ bun: o sabie de taban.

1) tabán n., pl. e (turc. taban, talpă, pĭedestal; sîrb. taban, talpă). Căptușeala interioară a tălpiĭ, adaus care se pune la talpă prin ăuntru (numit și branț) cînd gheata e prea mare (V. potlog). Mold. Grindă în doŭă muchĭ (mucher) care se pune la talpa caseĭ. Prispă de lemn. Șirag de smochine: un taban de smochine. Plaz.

taba sf vz taban¹

tabană² sf vz taban¹

tabon¹ sn vz taban¹

tavan² sn vz taban¹

tăban sn vz taban¹

tăvan¹ sn vz taban¹

tiban sn vz taban¹

!taban¹ (branț; scândură; talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabanuri

taban² (oțel) (înv.) s. n.

!taban² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabane/tabanuri

taban¹ (oțel) (înv.) s. n.

taban (branț, scândură, talpa plugului) s. n., pl. tabane

taban (oțel) s. n., pl. tabanuri

taban (-ne), s. n. – 1. Branț. – 2. Talpă, suport. – 3. Funie, împletitură. – 4. Talpă a plugului. Tc. taban „talpă” (Tiktin).

taban s. m. – Oțel fin de Damasc. Tc. taban (Șeineanu, II, 339), cf. sb. taban. Sec. XIX, înv.^[1]

TABAN tc. „oțel”. 1. – b. (Mar). 2. Tăban (Ard II 108) – mold., 1667 mart 12; olt. (17 B I 367); – Melisian, armean (Băl II). 3. Tăbăniniasă, jup-sa (Vit 10).

Tăb/an, -ăniniasă v. Taban 2, 3.

TABAN s. v. branț, călcâi, leaț, plaz, prispă, șipcă, talpă.

taban s. v. BRANȚ. CĂLCÎI. LEAȚ. PLAZ. PRISPĂ. ȘIPCĂ. TALPĂ.