10 definiții pentru taban (oțel)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABÁN1 s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, folosit la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.

taban1 sn [At: (cca 1777-1792) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 70 / V: (reg) ~bon, tavan, tăb~, tăvan, tib~ sn, ~ba, ~ă sf / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / E: tc taban] 1 (Mol) Căptușeală care se pune la încălțăminte Si: branț. 2 (Dob) Talpa plugului Si: plaz1. 3 (Mol; Trs; șîf tavan) Lemn gros, care se așază la temelia unei construcții Si: talpă (60). 4 (Mol; șîf tavan) Scândură subțire și lungă Si: șipcă1, (reg) leaț. 5 (Reg) Fiecare dintre scândurile lungi și subțiri care se bat pe căpriorii acoperișului, pentru a susține țiglele sau șindrila Si: (reg) muchier. 6 (Reg) Scheletul acoperișului, format din tabane1 (5). 7 (Mol; îf tabon) Streașină din scânduri. 8 (Mol) Fiecare dintre bucățile de scândură care se întrebuințează la acoperirea dependințelor. 9 (Mol) Lemn din care se fac plute1. 10 (Olt; Mun; șip, îf tavane) Podea de scânduri. 11 (Reg) Prispă de lemn. 12 (Reg; îf tăvan) Zid de piatră sau de cărămidă pe care este așezat cuptorul de pâine. 13 (Reg; îf tabană) Smochină (1). 14 (Îrg; șîf tiban) Șirag de smochine. 15 (Mol) Tivitură din blană de oaie făcută la un cojoc ciobănesc. 16 (Înv) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor.

TABÁN1 s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.

TABÁN1 s. n. (Învechit) Oțel (de calitate superioară) întrebuințat la fabricarea săbiilor. N-aș vrea nici sabii de taban Deprinse la omor, Nici lung covor de Ispahan. ALECSANDRI, P. I 148. De brîu atîrna o pală de taban, împodobită cu aur și rubine. BĂLCESCU, la TDRG.

TABÁN1 n. înv. Oțel de calitate superioară întrebuințat la fabricarea armelor albe (săbii, paloșe); oțel de Damasc. /<turc. taban

taban n. fier sau oțel de prima calitate: cu pala de taban plină de sânge BĂLC. [Turc. TABAN, un fel de oțel de Damasc].

2) tabán n. (turc. [d. pers.] taban, un fel de oțel de Damasc). Vechĭ. Oțel de cel maĭ bun: o sabie de taban.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabán1 (oțel) (înv.) s. n.

tabán (oțel) s. n., pl. tabánuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tabán s. m. – Oțel fin de Damasc. Tc. taban (Șeineanu, II, 339), cf. sb. taban. Sec. XIX, înv.[1]

  1. Încadrarea ca s. m. este probabil greșită. — gall
Intrare: taban (oțel)
taban2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taban
  • tabanul
  • tabanu‑
plural
  • tabanuri
  • tabanurile
genitiv-dativ singular
  • taban
  • tabanului
plural
  • tabanuri
  • tabanurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

taban (oțel)

  • 1. învechit (numai) singular Oțel de calitate superioară, folosit la fabricarea săbiilor.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • N-aș vrea nici sabii de taban Deprinse la omor, Nici lung covor de Ispahan. ALECSANDRI, P. I 148.
      surse: DLRLC
    • De brîu atîrna o pală de taban, împodobită cu aur și rubine. BĂLCESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: