23 de definiții pentru taban


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABÁN1 s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, folosit la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.

TABÁN2, tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

TABÁN1 s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.

TABÁN2, tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, întrebuințată la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

TABÁN2, tabane, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. Ali... s-a descălțat și a scos din tabanul imineilor aurul. SADOVEANU, O. L. 126. 2. (Regional) Scîndură subțire și lungă întrebuințată la scheletul acoperișului unei case. 3. Talpa plugului; plaz. – Pl. și: (2, m.) tabani.

TABÁN1 s. n. (Învechit) Oțel (de calitate superioară) întrebuințat la fabricarea săbiilor. N-aș vrea nici sabii de taban Deprinse la omor, Nici lung covor de Ispahan. ALECSANDRI, P. I 148. De brîu atîrna o pală de taban, împodobită cu aur și rubine. BĂLCESCU, la TDRG.

TABÁN1 n. înv. Oțel de calitate superioară întrebuințat la fabricarea armelor albe (săbii, paloșe); oțel de Damasc. /<turc. taban

TABÁN2 ~e n. 1) Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2) Scândură lungă și subțire, având diferite întrebuințări. 3) Suport la plug care înlesnește alunecarea acestuia pe brazdă; talpa plugului. /<turc. taban

taban n. Mold. 1. adaosul interior la talpa încălțămintelor; 2. scândură lungă și subțire din care se fac plute. [Turc. TABAN, talpă și scândură].

taban n. fier sau oțel de prima calitate: cu pala de taban plină de sânge BĂLC. [Turc. TABAN, un fel de oțel de Damasc].

1) tabán n., pl. e (turc. taban, talpă, pĭedestal; sîrb. taban, talpă). Căptușeala interioară a tălpiĭ, adaus care se pune la talpă prin îuntru (numit și branț) cînd gheata e prea mare (V. potlog). Mold. Grindă în doŭă muchĭ (mucher) care se pune la talpa caseĭ. Prispă de lemn. Șirag de smochine: un taban de smochine. Plaz.

2) tabán n. (turc. [d. pers.] taban, un fel de oțel de Damasc). Vechĭ. Oțel de cel maĭ bun: o sabie de taban.

muchér n., pl. e (d. muche). Est. Grindă cu doŭă muchĭ, numită și taban. Rîndea mare de făcut muchile scîndurilor.

2) plaz n., pl. urĭ (sîrb. rut. plaz, suprafață netedă a unuĭ lucru, d. vsl. plazivŭ, alunecos; bg. plŭzica, plaz. V. za-plaz. Partea cea maĭ de jos a brăzdaruluĭ, (numită și taban), pe care alunecă saŭ se tîrăște plugu la arat (V. cormană saŭ cucură). Pl. Lemnele cele groase care formează patu războĭuluĭ de țesut. – Și plas (Olt.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabán1 (oțel) (înv.) s. n.

!tabán2 (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuri

tabán (branț, scândură, talpa plugului) s. n., pl. tabáne

tabán (oțel) s. n., pl. tabánuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TABÁN s. v. branț, călcâi, leaț, plaz, prispă, șipcă, talpă.

taban s. v. BRANȚ. CĂLCÎI. LEAȚ. PLAZ. PRISPĂ. ȘIPCĂ. TALPĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tabán (-ne), s. n.1. Branț. – 2. Talpă, suport. – 3. Funie, împletitură. – 4. Talpă a plugului. Tc. taban „talpă” (Tiktin).

tabán s. m. – Oțel fin de Damasc. Tc. taban (Șeineanu, II, 339), cf. sb. taban. Sec. XIX, înv.[1]

  1. Încadrarea ca s. m. este probabil greșită. — gall
Intrare: taban
taban1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taban
  • tabanul
  • tabanu‑
plural
  • tabane
  • tabanele
genitiv-dativ singular
  • taban
  • tabanului
plural
  • tabane
  • tabanelor
vocativ singular
plural
taban2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taban
  • tabanul
  • tabanu‑
plural
  • tabanuri
  • tabanurile
genitiv-dativ singular
  • taban
  • tabanului
plural
  • tabanuri
  • tabanurilor
vocativ singular
plural
taban3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taban
  • tabanul
  • tabanu‑
plural
  • tabani
  • tabanii
genitiv-dativ singular
  • taban
  • tabanului
plural
  • tabani
  • tabanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)