Definiția cu ID-ul 931455:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABÁN1 s. n. (Învechit) Oțel (de calitate superioară) întrebuințat la fabricarea săbiilor. N-aș vrea nici sabii de taban Deprinse la omor, Nici lung covor de Ispahan. ALECSANDRI, P. I 148. De brîu atîrna o pală de taban, împodobită cu aur și rubine. BĂLCESCU, la TDRG.