Definiția cu ID-ul 1190778:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

taban1 sn [At: (cca 1777-1792) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 70 / V: (reg) ~bon, tavan, tăb~, tăvan, tib~ sn, ~ba, ~ă sf / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / E: tc taban] 1 (Mol) Căptușeală care se pune la încălțăminte Si: branț. 2 (Dob) Talpa plugului Si: plaz1. 3 (Mol; Trs; șîf tavan) Lemn gros, care se așază la temelia unei construcții Si: talpă (60). 4 (Mol; șîf tavan) Scândură subțire și lungă Si: șipcă1, (reg) leaț. 5 (Reg) Fiecare dintre scândurile lungi și subțiri care se bat pe căpriorii acoperișului, pentru a susține țiglele sau șindrila Si: (reg) muchier. 6 (Reg) Scheletul acoperișului, format din tabane1 (5). 7 (Mol; îf tabon) Streașină din scânduri. 8 (Mol) Fiecare dintre bucățile de scândură care se întrebuințează la acoperirea dependințelor. 9 (Mol) Lemn din care se fac plute1. 10 (Olt; Mun; șip, îf tavane) Podea de scânduri. 11 (Reg) Prispă de lemn. 12 (Reg; îf tăvan) Zid de piatră sau de cărămidă pe care este așezat cuptorul de pâine. 13 (Reg; îf tabană) Smochină (1). 14 (Îrg; șîf tiban) Șirag de smochine. 15 (Mol) Tivitură din blană de oaie făcută la un cojoc ciobănesc. 16 (Înv) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor.