3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBĂCÍT2, -Ă, tăbăciți, -te, adj. (Despre piele) Care a fost supus procesului de tăbăcire; argăsit. ♦ Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă; bătucit, înăsprit. – V. tăbăci.

TĂBĂCÍT1 s. n. Tăbăcire. – V. tăbăci.

TĂBĂCÍT1 s. n. Tăbăcire. – V. tăbăci.

tăbăcit2, ~ă a [At: (a. 1824) DOC. EC. 332 / Pl: ~iți, ~e / E: tăbăci1] 1 (D. piei) Care a fost supus procesului de tăbăcire Si: argăsit, (reg) dubit. 2 (Fam; fig; d. pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt. 3 (Fam; fig; d. pielea sau trupul omului) Bătătorit de muncă Si: înăsprit, (pop) bătucit.

tăbăcit1 sn [At: I. IONESCU, P. 236 / Pl: (nob) ~uri / E: tăbăci1] Tăbăcire.

TĂBĂCÍT2, -Ă, tăbăciți, -te, adj. (Despre piele) Care a fost transformat, cu ajutorul tananților, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură. ♦ Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă; bătucit, înăsprit. – V. tăbăci.

TĂBĂCÍT1 s. n. Faptul de a tăbăci; argăseală, dubeală. Tăbăcitul pieilor este una din industriile indigene. IONESCU, P. 236.

TĂBĂCÍT2, -Ă, tăbăciți, -te, adj. Argăsit, dubit. Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vînt, bătătorit de muncă; asprit. Mîinile le sînt arse, tăbăcite, cu crăpături adînci pline de pămînt. BOGZA, Ț. 57. Primarul era mijlociu de statură, cu ochi mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. REBREANU, R. I 98.

TĂBĂCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre piei) Care a fost supus procesului de tăbăcire. 2) fig. (despre pielea omului, mâini, față) Care este înăsprit de acțiunea unor factori externi (vânt, soare etc.). /v. a tăbăci

tăbăcit a. 1. îmbibat cu acid tanic: opincuțe tăbăcite ISP.; 2. de o coloare oacheș-gălbuie: piele tăbăcită.

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. A bate foarte tare pe cineva. – Din tabac2.

tăbăci1 vt [At: LB / Pzi: ~ăcesc / E: tabac1] 1 A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs moale, suplu, elastic și rezistent Si: a argăsi, (reg) a cruși, a dubi, a orgăli, a timări. 2 (Pop; fig) A snopi în bătăi.

tăbăci2 vi [At: RETEGANUL, CH. I, 147 / Pzi: ~ăcesc / E: tabac2] (Reg) A fuma (cu pipa) Si: (reg) a pipa.

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. (Glumeț) A snopi în bătăi. – Din tabac2.

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A transforma pielea brută, cu ajutorul tananților, într-un produs care nu putrezește și care este moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură; a argăsi, a dubi. Meșteșugarii... tăbăcesc piei de vite mari pentru opinci. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 204. ◊ Fig. Un negustor, pe care-l tăbăciseră agoniseala și vîntul mării. GALACTION, O. I 77. Ce n-am pus, domnule? Ce să-ți mai spui? Ce n-am pus? Mi-am tăbăcit gingiile. CARAGIALE, O. I 187. ♦ (Familiar) A zdrobi în bătăi, a snopi. Jupîn Moțatu spusese calfelor să mă tăbăcească bine, fără să mă omoare însă. STANCU, D. 341.

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A transforma pielea brută, cu ajutorul tananților, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. (Glumeț) A snopi în bătăi. – Din tabac2.

A TĂBĂCÍ ~ésc tranz. (piei de animale) 1) A trata cu tananți (pentru a da însușirile necesare); a dubi; a argăsi. 2) fig. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a toropi; a stâlci; a stropși; a făcălui. /Din tabac

tăbăcì v. 1. a prepara pieile cu acid tanic (spre a le face solide și impermeabile); 2. (ironic) a snopi în bătaie: lupii îndată îi (caprei) tăbăciră pielea PANN; 3. fam. a uza: și-a tăbăcit gingiile.

tăbăcésc v. tr. (d. tabac 1). Lucrez peile cu ácid tanic ca să le fac bune p. industrie. Fig. Bat, snopesc în bătaĭe. – Și argăsesc; în nord dubesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: tăbăcit (adj.)
tăbăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăcit
  • tăbăcitul
  • tăbăcitu‑
  • tăbăci
  • tăbăcita
plural
  • tăbăciți
  • tăbăciții
  • tăbăcite
  • tăbăcitele
genitiv-dativ singular
  • tăbăcit
  • tăbăcitului
  • tăbăcite
  • tăbăcitei
plural
  • tăbăciți
  • tăbăciților
  • tăbăcite
  • tăbăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tăbăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăcit
  • tăbăcitul
  • tăbăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tăbăcit
  • tăbăcitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tăbăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăbăci
  • tăbăcire
  • tăbăcit
  • tăbăcitu‑
  • tăbăcind
  • tăbăcindu‑
singular plural
  • tăbăcește
  • tăbăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăbăcesc
(să)
  • tăbăcesc
  • tăbăceam
  • tăbăcii
  • tăbăcisem
a II-a (tu)
  • tăbăcești
(să)
  • tăbăcești
  • tăbăceai
  • tăbăciși
  • tăbăciseși
a III-a (el, ea)
  • tăbăcește
(să)
  • tăbăcească
  • tăbăcea
  • tăbăci
  • tăbăcise
plural I (noi)
  • tăbăcim
(să)
  • tăbăcim
  • tăbăceam
  • tăbăcirăm
  • tăbăciserăm
  • tăbăcisem
a II-a (voi)
  • tăbăciți
(să)
  • tăbăciți
  • tăbăceați
  • tăbăcirăți
  • tăbăciserăți
  • tăbăciseți
a III-a (ei, ele)
  • tăbăcesc
(să)
  • tăbăcească
  • tăbăceau
  • tăbăci
  • tăbăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăbăcit (adj.)

  • 1. (Despre piele) Care a fost supus procesului de tăbăcire.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: argăsit (adj.) crușit dubit (adj.)
    • diferențiere Care a fost transformat, cu ajutorul tananților, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură.
      surse: DEX '98
    • 1.1. figurat (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă.
      exemple
      • Mîinile le sînt arse, tăbăcite, cu crăpături adînci pline de pămînt. BOGZA, Ț. 57.
        surse: DLRLC
      • Primarul era mijlociu de statură, cu ochi mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. REBREANU, R. I 98.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi tăbăci
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

tăbăcit (s.n.)

etimologie:

  • vezi tăbăci
    surse: DEX '09 DEX '98

tăbăci

  • 1. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: argăsi cruși dubi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Meșteșugarii... tăbăcesc piei de vite mari pentru opinci. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 204.
      surse: DLRLC
    • figurat Un negustor, pe care-l tăbăciseră agoniseala și vîntul mării. GALACTION, O. I 77.
      surse: DLRLC
    • figurat Ce n-am pus, domnule? Ce să-ți mai spui? Ce n-am pus? Mi-am tăbăcit gingiile. CARAGIALE, O. I 187.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A bate foarte tare pe cineva.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bate snopi attach_file un exemplu
      exemple
      • Jupîn Moțatu spusese calfelor să mă tăbăcească bine, fără să mă omoare însă. STANCU, D. 341.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98