ciut¹, ~ă a [At: CANTEMIR, I. 1.1, 126 / V: (reg) șut / Pl: ~uți, ~e / E: ns cf alb shut] 1 (D. vite) Căruia i s-au tăiat coarnele. 2 (D. vite) Căruia i-au picat coarnele. 3 (D. vite) Cu ambele coarne lăsate în jos. 4 (D. vite) Fără un corn. 5 (Rar; d. vite) Care are coada tăiată. 6 (D. animale, mai ales d. câini) Cu urechile mici (sau fără urechi) Cf ciul. 7 (D. lâna oilor) De o culoare deosebită. 8 (Trs; d. oameni îf șut) Stângaci. 9 (Trs; fig; d. oameni îf șut) Tont.

sută [At: COD. VOR². 27^r/10 / Pl: ~te / E: cuvânt autohton, cf vsl съто] 1 nc (Adesea în componența unor numerale cardinale compuse; de obicei precedă substantivul determinat, de care este legat prin prepoziția „de”) Numărul care, în numărătoare, are locul între 99 și 101 Si: sutar (2), sutime. 2 nc (Reg; îe) A-i da (cuiva) o ~ înainte Exprimă convingerea că cel despre care se vorbește este priceput, inteligent Si: (pfm) a-i da (cuiva) o mie înainte. 3 nc (D. dobânzi, procente; precedă un numeral cardinal; îla) La (sau, înv, din) ~ (Care este în raport) proporțional cu o cantitate de o sută de unități. 4-5 nc (Îljv) ~ la (sau în) ~ (Care este) în întregime. 6-7 (Pex; îal) Sigur (1). 8 nc (Fam; îe) Unde s-a dus (sau a mers) mia ducă-se (sau meargă) și ~ Exprimă o pierdere mai mică, după una mai mare. 9 nc (Lpl; adesea prin exagerare) Număr foarte mare, nedeterminat. 10 nc (În legătură cu alte numerale cardinale zeci și sute) Număr aproximativ, nedefinit. 11-12 nc (Îla; îlav) Cu sutele (Care este) în cantitate sau în număr foarte mare Si: cu miile. 13 sf Semn grafic (cifră sau literă) care reprezintă numărul sută (1). 14 Bancnotă cu valoarede o sută de lei Si: (fam) sutar (3). 15 sf (Înv) Secol (1).

sutălea, suta no [At: REGUL. ORG. 302 / 1 / V: (rar) ~tel~ / E: sută + -le + -a] (Precedat de articolul „al”, „a” cu valoare adjectivală sau substantivală) Care se află între al nouăzeci și nouălea și al o sută unulea.

sutelea no vz sutălea

șut⁸, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: șuți, ~e / E: nct] (Reg; d. mâncăruri) Picant.

șut⁹, ~ă a vz ciut

șuta vi [At: IORDAN, STIL. 373 / S și: shota / Pzi: ~tez / E: fr shooter] A lansa mingea printr-o lovitură (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la unele jocuri sportive.

CIUT I. adj. Fără coarne, care n’are coarne: oaie ciută. II. CIUTĂ (pl. -te) sf. 🐒 Femeiușca cerbului (🖼 1243): această cerboaică era una din cele cinci ciute cu coarnele de aur (ISP.) ¶ 2 🌿 IARBA-CIUTEI¹, frumoasă plantă, numită și „iarba-lupului”, cu flori galbene, care crește prin pădurile de pe munți (Doronicum austriacum); -FLOAREA-CIUTEI 👉 GĂINUȘĂ 3: – IARBA-CIUTEI² = URECHELNIȚĂ ¶ 4 🌿 MĂSEAUA- CIUTEI 👉 MĂSEA ¶ 5 🌿 PĂRUL-CIUTEI = VERIGAR 1 [comp. alb. bg. srb. šut, ung. suta].

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre vite și alte animale cornute) Fără coarne. Bou ciut. Capră ciută, ▭ Ochilă vedea, toate cele... și numai înghețai ce da dintr-însul: Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută, Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. O țiu de coarne, se uită, Și tot strigă că e ciută! PANN, P. V. I 93. – Variantă: (regional) șut, -ă (ȘEZ. III 10, TEODORESCU, P. P. 401) adj.

SUTĂ, sute, num. card. (Adesea precedat de alt numeral, care indică despre cîte sute e vorba) Numărul care își are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu. Pot să-ți descriu, după documente precise, cum a fost viața de aci acum cincizeci, o sută ori două de ani. C. PETRESCU, C. V. 351. Dar nu făcu ca la o sută de pași și iată că dete peste un tăune. ISPIRESCU, L. 44. A petrecut zile întregi la capul meu, fără a închide ochii. De-aș trăi o sută de ani, nu voi uita că-i sînt datoare cu viața. ALECSANDRI, T. I 341. Mai bine o pasăre în colivie decît o sută pe gard ( = mai bine mai puțin și sigur decît mult și nesigur). ◊ Loc. adj. (Despre dobînzi, procente) La sută = corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei, unei cantități de o sută de unități. Dobînda se socotește cu atîta la sută. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin, cu totul; p. ext. sigur, fără îndoială. Planul a fost realizat sută la sută. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = un număr mare, nedeterminat. Crezi tu că vom putea noi singuri secera și strînge atîta amar de grîu, că doar sute și mii de brațe trebuie acolo, nu șagă. CREANGĂ, P. 155. Maică, fericirea mea, Ești bătrînă și nu crezi... Și nici nu vezi Că dintr-o sută ș-o mie Numai una-mi place mie? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului... Că te pune pe-un genunche Și-ți tot minte mii și sute, Și mai mari, și mai mărunte. id. ib. 276. ◊ (Formînd numeralul adverbial corespunzător) Ți-am spus de o sută de ori acest lucru. ♦ (Substantivat) a) Cifra care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. Am scris o sută pe tablă. b) Monedă de o sută. Săracele sutele, Cum mărită mutele!... Lăcomii și eu la sută, Și luai și eu o mută. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 455. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică.

SUTĂLEA, SUTA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între al nouăzeci și nouălea și al o sută unulea.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A lovi mingea cu piciorul (la fotbal, la rugbi etc.).

ȘUTA vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].

ȘUTA vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)

AL SUTĂLEA a ~a num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul o sută în ordinea numărării; care vine după al nouăzeci și nouălea. ~ gol. ◊ A ~a parte care constituie o parte dintr-o sută de părți egale; o sutime. /sută + le + a

CIUT ciută (ciuți, ciute) și substantival (despre animale cornute) Care este lipsit de coarne; fără coarne. /Cuv. autoht.

SUTĂ¹ ~e num. card. 1) Nouăzeci plus zece. O ~ de pagini. 2) cu valoare de num. ord. Al sutălea; a suta. /<sl. suto

SUTĂ² ~e f. 1) Număr constând din o sută de unități. ◊ La ~ raportat la o sumă de o sută de unități. ~ la ~ a) în întregime; complet; b) exact; sigur; fără îndoială; cu siguranță. ~e și mii o cantitate foarte mare. 2) Cifra 100 sau C. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<sl. suto

A ȘUTA ~ez tranz. (la unele jocuri sportive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter

ciut a. lipsit de un corn (despre vite). [Termen înrudit cu ciot, trunchiu, și însemnând lit. trunchiat].

sută num. 1. număr ce conține de zece ori zece; 2. număr mare: ți-am spus’o de o sută de ori. [Slav. SŬTO (unicul numeral românesc de origină străină)].

șut a. Mold. ciut (de coarne): vacă șută de un corn. [Șerb. ȘUT].

cĭut, -ă adj. (var. din cĭunt, ca cĭot din cĭont. Rudă cu ung. csut, cĭunt, suta, cĭut; sîrb. bg. alb. šut, cĭut; ceh. šuta koza, capră cĭută; pol. szuty, rut. šuta. Rudă și cu vsl. bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă, de unde vine și numele de familie unguresc Kossut și chear lat. Cossutianus, menționat de Tacit). Fără coarne: capră cĭută. – În vest șut.

sútă f., pl. e (vsl. sŭto, lat. centum, vgr. ’ekatón, scr. çatam, vgot. hund). Cantitate de zece orĭ maĭ mare de cît zece. Sută de francĭ (saŭ alte monete): se vedeaŭ sutele în ladă. Prov. Sutele mărită slutele, și miile urgiile, baniĭ fac să se mărite urîtele. O sută (num.), de 10 orĭ 10: o sută de anĭ, două sute de francĭ. Număr mare: ți-am spus de o sută de orĭ, de sute de orĭ (de foarte multe orĭ). Miĭ și sute, foarte mult, foarte multe. O sută de miĭ, o zecime din milion.

sútălea, súta num. ord. de la o sută: al sutălea cartuș, a suta oară. – Fals sútelea.

șut, V. cĭut.

cinci sute [(în tempo rapid) cinci pron. čin] num. invar.; 500/D

ciut adj. m., pl. ciuți; f. ciută, pl. ciute

două sute num. invar.; 200/CC

nouă sute num. invar.; 900/CM

opt sute num. invar.; 800/DCCC

patru sute (desp. pa-tru) num. invar.; 400/CD

sută¹ (o ~)/sută num. invar.; 100/C (o ~ de dolari, sută la sută simb. 100%; la sută simb. %)

sută² s. f., art. suta, g.-d. art. sutei; pl. sute, art. sutele (prima sută de lei)

sutălea (al o ~) (referitor la o sută) num. m., f. a suta/a o suta

sutelea (al + num. + ~) (referitor la sute) num. m. (al două sutelea etc.), f. a ... suta (a două/trei etc. suta)

șapte sute num. invar.; 700/DCC

șase sute num. invar.; 600/DC

șuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șutez, 3 șutează; conj. prez. 1 sg. să șutez, 3 să șuteze

trei sute num. invar.; 300/CCC

cinci sute [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

ciut adj. m., pl. ciuți; f. ciută, pl. ciute

două sute num.; 200/CC

nouă sute num.; 900/CM

opt sute num.; 800/DCCC

patru sute num.; 400/CD

sută¹ (o ~)/sută (o sută de dolari, sută la sută) num.; 100/C

sută² s. f. (prima ~ de lei), g.-d. art. sutei; pl. sute

sutălea (al o ~) (referitor la o sută) num. m., f. a suta/a o suta

sutelea (al + num. + ~) (referitor la sute) num. m. (al două sutelea), f. a... suta (a două suta etc.)

șapte sute num.; 700/DCC

șase sute num.; 600/DC

șuta (a ~) vb., ind. prez. 3 șutează

trei sute num.; 300/CCC

ciut adj. m., pl. ciuți; f. sg. ciută, pl. ciute

două sute num.

două sutelea (precedat de al) num. m., f. a două suta

nouă sute num.

opt sute num.

patru sute num. (sil. -tru)

sută s. f., pl. sute

sutălea (precedat de al +num., referitor la sută) num. m., f. a suta/a o suta

sutelea (precedat de al + num., referitor la sute) num. m. (al două sutelea), f. a...suta (a două suta)

șapte sute num.

șase sute num.

șuta vb., ind. prez. 1 sg. șutez, 3 sg. și pl. șutează

trei sute num.

cinci sute

două sute

nouă sute

opt sute

patru sute

sutălea

șapte sute

trei sute

ciut.

ciut (ciută), adj. – 1. Cu coarnele tăiate, fără coarne sau fără un corn. – 2. Cu urechile tăiate, fără urechi sau fără o ureche. – 3. (Animal) care are coarnele sau urechile foarte mici. – 4. (Trans.) Greoi, neîndemînatic. – Var. șut, ciut, megl. ciut. Creație expresivă, ca ciot „ciuntitură” și bot „rît; cioc” (cu der. bont „tocit” ca ciunt). Cf. it. ciotto „șchiop”, a cărui origine este necunoscută după Prati 287. Este cuvînt comun aproape tututor limbilor balcanice (alb. šut, šüt, bg., sb. šut, mag. csuta, suta, ceh. šutá, pol. szuty, rut. šuta, toate cu sensul de „fără coarne”), fie că este vorba de formații expresive independente, fie de împrumuturi din rom. Totuși opiniile asupra originilor cuvîntului rom. sînt împărțite. Cea mai curentă este cea care îl derivă din alb. (Meyer 420; Philippide, II, 707; Capidan, Dacor., I, 512 și II, 550; DAR); pentru a rezolva dificultatea ridicată de fonetism, s-a apelat la (Capidan) la explicația care pornește de la forma alb. articulată të šut. Această ipoteză nu este imposibilă, însă nu este folositoare, în lumina tuturor rădăcinilor expresive rom., care indică, prin aceleași mijloace, aceeași noțiune. După Cihac, II, 59, ar trebui pornit de la bg. După Pascu, I, 194, de la un lat. *tiutus, din gr. τυτθός și după Giulgea, RF, 49, din lat. exutus „scos, luat”, ipoteze forțate și neinteresante. Cf. Rosetti, II, 114. Aceeași rădăcină prezintă și o var. cu infix nazal, ciunt, adj. (mutilat; ciung; se spune despre oamenii, animalele sau obiectele cărora le lipsește un membru sau o parte), pentru a cărui formație cf. paralelismul lui bot și bont, ciont și probabil cioc și ciung; cf. și it. cioncare (calabr. ciuncari) „a mutila”. Der. ciunti (var. ciunta), vb. (a tăia, a reteza, a amputa, a tăia crengi); ciuntitură, s. f. (acțiunea de a reteza; membru sau parte retezată); ciută, s. f. (căprioară; animal sălbatic, fiară), pe care Capida, Dacor., I, 512 și II, 550 și DAR îl derivă direct din alb. të šute „ciută”; ciutărie, s. f. (parc rezervat pentru creșterea cerbilor); ciutac (var. ciutan, ciutaș), s. m. (nume de bou); ciutit, adj. (fără coarne).

sută (-te), s. f. – Numărul care urmează după nouăzeci și nouă. – Mr., megl. sută. Sl. suto (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 381), cf. bg., sb., cr., ceh., pol., rus. sto. Trecerea lui ŭ › u este greu de explicat, cf. Meillet, Bull. Soc. Linguist., XIX, 91 și Skok, Slavia, IV, 132, și i-a determinat pe unii cercetători să gîndească la o proveniență persană a cuvîntului rom. și nu sl. (G. Meyer, Alb. St., IV, 47). Este singurul numeral rom. de origine nelatină. Der. sutar, s. n. (sută, centenar; Arg., bilet de o sută de lei); sutaș, s. m. (centurion); sutălea (var. sutelea), num. ord.; sutime, s. f. (a suta parte; centenar); însuti, vb. (a multiplica cu o sută).

RĂZBOIUL DE 100 DE ANI (1337-1453), conflict armat între Anglia și Franța pentru terit. franceze stăpânite de dinastia engleză și pentru Flandra. În prima parte, Anglia a obținut victorii importante în bătăliile de la Crécy (1346) și Poitiers (1356), ocupând o mare parte a terit. Franței. În deceniul 8 al sec. 14, francezii au reușit să recucerească aproape toate terit., dar după bătălia de la Azincourt (1415) au pierdut N Franței și Parisul. Spre sfârșit, războiul a căpătat un caracter popular, prin intrarea în acțiune a maselor sub conducerea Ioanei d’Arc și, ca urmare, Anglia a pierdut toate posesiunile de pe terit. Franței, cu excepția portului Calais, pe care l-a mai stăpânit până în 1558.

SUTĂ subst. 1. Suta b. (17 A V 330); Sut/escu, Ion, olt (Î Div); – Ioan post. (Bibl. Rom. veche III); -ești (Hur). 2. + -ilă: Sutilă, munt. (RI XVIII 23). 3. Sutașul St. munt. (Sd VII 306); – Ifrem 1699 (AO III 43), din subst. sutaș.

a fi îmbrăcat la opt sute și un pol expr. a avea haine scumpe, a fi elegant.

a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă.

la opt sute și un pol expr. (înv.) elegant.

CIUT adj. (reg.) melcat. (Animal cornut ~.)

SUTĂ s. (fam.) sutar. (Împrumută-mă cu o ~.)

SUTĂ s. v. secol, veac.

CIUT adj. (reg.) melcat. (Animal cornut ~.)

SUTĂ s. (fam.) sutar. (Împrumută-mă cu o ~.)

sută s. v. SECOL. VEAC.

șut⁴, -ă, (reg.) 1. (despre mâncăruri) picant. 2. (despre capre) fără un corn.

ciút, -ă, ciuți, -te, adj. 1. Fără coarne; cu coarnele tăiate sau căzute; șut: „O rămas pă vârv de munte, / La oile cele ciute”; „Cu oi șute și cu șchioape” (Papahagi, 1925: 121). 2. Cu coada tăiată. 3. Cu urechi mici. 4. Stângaci, neîndemânatic. – Cuv. autohton (Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș); cf. alb. shut (DEX, MDA).

ciut, -ă, ciuți, -te, adj. – 1. Fără coarne; cu coarnele tăiate sau căzute; șut: „O rămas pă vârv de munte / La oile cele ciute”; „Cu oi șute și cu șchioape” (Papahagi, 1925: 121). 2. Cu coada tăiată. 3. Cu urechi mici. 4. Stângaci, neîndemânatic. ♦ (onom.) Șut, Șuta, Șutea, nume de familie în Maramureș. – Cf. alb. shut (DEX, MDA); termen autohton (alb. shut) (Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș); creație expresivă ca și ciot și bot (DER).

șut², adj. – v. ciut („fără coarne”).

ciut, -ă, adj. – Fără coarne; cu coarnele tăiate sau căzute; șut: „O rămas pă vârv de munte / La oile cele ciute” – Termen autohton (Brâncuși 1963; Rosetti 1962); Cf. alb. shut.

șut², -ă, (ciut), adj. – (ref. la animale cornute) Fără corn; ciut, ciunt; sau cu cornițe foarte mici: „Cu oi șute și cu șchioape” (Papahagi 1925: 121). – Termen autohton, cf. alb. shut (Hasdeu 1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).