șut⁴ sn [At: ALAS 10 XI, 1935, 8/7 / S și: shot, shoot / Pl: ~uri / E: eg, fr shoot] 1 Lovitură (puternică) dată în minge (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la anumite jocuri sportive. 2 (Îs) ~ de penalitate Lovitură de pedeapsă, la jocul de hochei pe gheață.

șut⁸, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: șuți, ~e / E: nct] (Reg; d. mâncăruri) Picant.

ȘUT², șuturi, s. n. Lovitură (puternică) dată cu piciorul în minge la fotbal, la rugbi etc.

ȘUT s.n. 1. Lovitură foarte puternică dată cu piciorul (sau cu mîna) în minge la fotbal, la rugbi etc. ◊ Șut de penalitate = lovitură acordată în jocul de hochei pe gheață împotriva echipei care a săvîrșit o anumită infracțiune. 2. Lucrul executat de un miner într-o zi în mină. ♦ Timpul cît lucrează o echipă de mineri de cînd intră și pînă iese din mină; schimb. [< engl. shoot].

ȘUT² s. n. lovitură foarte puternică dată cu piciorul (cu mâna, cu capul sau cu un instrument special) la diferite jocuri sportive. ♦ ~ de penalitate = lovitură de pedeapsă la hochei pe gheață. (< fr., engl. shoot)

ȘUT² ~uri n. (în unele jocuri sportive) Lovire puternică a mingii sau a pucului cu scopul de a înscrie un punct. ~ cu capul. ~ în poartă. /<fr., engl. shoot

centrare-șut s. f. (sport) Centrare care este în același timp șut spre poartă ◊ „[...] bucureștenii au hotărât repede soarta jocului, marcând încă în primele 13 minute, de două ori, la centrările-șut ale lui I.” I.B. 30 X 86 p. 7 (din centrare + șut)

șut² (lovitură; schimb) s. n., pl. șuturi

șut s. n., pl. șuturi

șut (miner., sport) s. n., pl. șuturi

șut

a lua în șuturi expr. 1. a bate 2. a certa