ciút, -ă, ciuți, -te, adj. 1. Fără coarne; cu coarnele tăiate sau căzute; șut: „O rămas pă vârv de munte, / La oile cele ciute”; „Cu oi șute și cu șchioape” (Papahagi, 1925: 121). 2. Cu coada tăiată. 3. Cu urechi mici. 4. Stângaci, neîndemânatic. – Cuv. autohton (Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș); cf. alb. shut (DEX, MDA).