2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSȚINÚT, -Ă, susținuți, -te, adj. (Despre modul, ritmul de desfășurare a unei activități, a unor manifestări) Constant, activ; stăruitor, perseverent, neobosit, neîntrerupt. ♦ (Despre natura, stilul unei scrieri, unei compoziții muzicale etc.) Menținut la un nivel înalt. – V. susține.

SUSȚINÚT, -Ă, susținuți, -te, adj. (Despre modul, ritmul de desfășurare a unei activități, a unor manifestări) Constant, activ; stăruitor, perseverent, neobosit, neîntrerupt. ♦ (Despre natura, stilul unei scrieri, unei compoziții muzicale etc.) Menținut la un nivel înalt. – V. susține.

susținut, [At: GHICA, C. E. I, VIII / Pl: ~uți, ~e / E: susține] 1 (D. forme de relief, d. construcții sau d. părți ale acestora etc.) Care este fixat astfel încât să se mențină în poziția dorită, să nu cadă etc. Si: proptit, rezemat (1). 2 Care își menține echilibrul cu ajutorul unui punct de sprijin (de dedesubt). 3 (Fig; d.oameni sau d. manifestări, acțiuni etc. ale lor ori d. fenomene sociale, economice etc.) La a cărui reușită a participat cineva prin sprijin sau prin crearea unor circumstanțe favorabile Si: ajutat (2), apărat (2), protejat, (rar) ocrotit, patronat, tutelat, (îvp) înlesnit. 4 (Fig) (D. manifestări, acțiuni, creații ale oamenilor) Care se menține, fără întrerupere, la același nivel (înalt) sau la același ritm (intens) Si: activ (1), constant (1), continuu (1), neîntrerupt, neobosit, viu, (înv) nepregetat, nepregetător. 5 (Fig) Care manifestă sau care dovedește perseverență și același interes, aceeași pasiune Si: asiduu (2), insistent, perseverent, sârguincios, sârguitor, stăruitor, tenace, zelos.

SUSȚINÚT, -Ă, susținuți, -te, adj. (Despre natura sau ritmul unei activități, al unor manifestări) Constant (pînă la capăt); stăruitor, perseverent. Dezbaterile au avut un ton susținut de seriozitate. SADOVEANU, E. 41. ♦ (Despre natura, stilul unei scrieri) Menținut la un nivel înalt, constant, ridicat. Am scris în două zile zece scrisori de afaceri și mi-e capul incapabil... să mai poată turna o scrisoare de un gen susținut. CARAGIALE, O. VII 8.

SUSȚINÚT, -Ă adj. Stăruitor, perseverent. ♦ Care rămâne același, nu se dezminte; constant, consecvent. [< susține].

SUSȚINÚT, -Ă adj. stăruitor, perseverent. ◊ care rămâne același, nu se dezminte; constant, consecvent. (< susține)

SUSȚINÚT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SUSȚINE. 2) (despre activități sau despre modalitatea lor de realizare) Care este menținut la un nivel constant (suficient de înalt). /v. a (se) susține

susținut a. se zice de stilul înalt și nobil (CAR. = fr soutenu).

SUSȚÍNE, susțín, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană etc. ♦ Refl. A-și câștiga existența; a se întreține singur. 5. Refl. A se ține în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se menține pe poziție; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (după ține).

SUSȚÍNE, susțín, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană etc. ♦ Refl. A-și câștiga existența; a se întreține singur. 5. Refl. A se ține în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se menține pe poziție; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (după ține).

susține [At: ARISTIA, PLUT. 89/26 / V: (îrg) subț~, (înv) ~ea, (reg) supț~ (Pzi: supțiu), supținea / Pzi: susțin, (îpf) susțiu / Cj: și să susțiu / E: ml sustinere (după ține)] 1-2 vtr (D. stâlpi, coloane, ziduri etc. sau d. oameni, d. părți ale corpului lor; c.i. spații, forme de relief sau construcții ori părți ale acestora sau oameni) A (se) așeza, a (se) fixa lângă ori pe un punct de sprijin astfel încât să (se) mențină în poziția dorită, să nu cadă etc. Si: a (se) propti, a (se) rezema (1), a (se) spijini, (îvr) a se stâlpi, (reg) a popri. 3-4 vtr A face să-și mențină sau a-și menține echilibrul cu ajutorul unui punct de sprijin de dedesubt. 5 vr (D. oameni sau d. părți ale corpului lor) A-și menține poziția verticală. 6 vr (Fig; rar; d. concepte, idei etc.) A se baza (3). 7-8 vtr (D. fenomene, d. procese naturale etc.; d. acțiuni, d. creații etc. ale oamenilor; c.i. manifestări, acțiuni ale oamenilor) A face să rămână sau a rămâne neschimbat un timp (îndelungat) Si: a (se) menține, a (se) păstra, a rezista, a (se) ține, (înv) a (se) păzi. 9 vt (Fig; îvr, d. ființe; complementul este oboseala) A suporta (4). 10 vr (Fig; îrg; d. oameni) A rezista (1). 11 vt (Fig, d. oameni; c.i. oameni sau manifestări, acțiuni etc. ale lor ori fenomene sociale, economice etc.) A fi alături de una din părți într-un diferend. 12 vt (Pex) A participa la reușita cuiva sau a ceva, la rezolvarea unei situații etc. prin recomandări, prin ajutor material sau moral, prin crearea unor circumstanțe favorabile etc. Si: a ajuta (3), a ajutora (1), a apăra (27) a ocroti, a proteja, a servi, a sprijini, a tutela, (rar) a protegui, (îvp) a înlesni, (înv) a îndemna, a protecta, (ltî) a patrocina, (îvr) a protecsni, (fam) a propti Vz prinde. 13 vt (Pex) A lupta (pentru o idee). 14-15 vtr (S.c.i. oameni, instituții, organizații, publicații etc.) A(-și) asigura (prin forțe proprii) mijloacele materiale necesare Si: a (se) întreține, a (se) ține. 16 vt (D. oameni; c.i. păreri, aserțiuni, curente, idei etc.; de obicei determinat de compliniri introduse prin conjuncția „că”) A ajunge la convingerea că… Si: a considera (2), a crede (11), a găsi (18), a gândi (18), a judeca, a opina, a socoti, (pop) a chiti (12), a cugeta (6), (înv) a cunoaște (18), a număra. 17 vt A face cunoscut (publicului) că… Si: a adeveri (5), a afirma (1), a aprecia (5), a arăta (28), a atesta (2), a certifica (1), a confirma (2), a declara (3), a exprima (1), a expune (1), a formula (2), a înfățișa, a manifesta, a pretinde, a prezenta, a pronunța, a relata, a spune, a zice, (liv) a corobora (4), (înv) a povestisi, (îvr) a pretenderi, a pretenderisi. 18 vt A arăta convingător, prin raționamente logice, prin exemple etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, că are anumite caracteristici etc. Si: a argumenta, a demonstra (1), a dovedi (1), întări, a mărturisi, a proba, (îrg) a probălui, (îvr) a prubui2. 19 vt (Rar; c.i. procese juridice) A pleda. 20 vt (Rar; d. oameni; c.i. opoziția, concurența etc. adversarilor) A înfrunta. 21 vt (Îe) A ~ privirea (sau căutătura) cuiva A privi drept în ochii cuiva. 22 vt (Îae) A înfrunta privirea cuiva. 23 vt (D. forțe armate, d. flote sau d. persoane, d. popoare etc.; c.i. lupte) A lua în sarcina sa sau a efectua cu mijloace, cu eforturi etc. proprii Si: a da (25), a defășura (5), a duce (38), a purta, a suporta. 24 vt (D. candidați, d. studenți, d. elevi etc; c.i. examene, concursuri, teze de licență, de doctorat etc.) A-și prezenta (cu succes) cunoștințele în scris, oral etc. în cadru organizat pentru a obține un titlu, o promovare, o angajare etc. Si: a da. 25 vt (D. oameni; c.i. spectacole, concerte, roluri, partituri etc.) A executa în fața publicului Vz da, juca, interpreta, parastiri, prezenta, reprezenta (5). 26 vt (D. sportivi sau d. echipe sportive; c.i. jocuri, probe, activități etc. sportive) A participa la o competiție sportivă oficiaală Si: a juca.

SUSȚÍNE, susțín, vb. III. 1. Tranz. A sprijini pe dedesubt, a servi de suport (unui lucru). Stăteau amîndoi față în față, în miezul mulțimii, înconjurați de trupuri și glasuri, lîngă un stîlp de fier, din cei care susțineau acoperișul pe deasupra peronului. DUMITRIU, B. F. 110. Sala era naltă, susținută de stîlpi și de arcuri, toate de aur. EMINESCU, N. 6. ♦ (Subiectul este o persoană) A ajuta, a sprijini ușor pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua atitudine favorabilă (față de o acțiune, o cauză etc.), a sprijini fățiș; a apăra. [Comercianții] își luau angajamentul solemn de a susține candidatura d-lui Tiberie Piscopescu și rugau și pe ceilalți să voteze pe acest distins fiu de comerciant. VLAHUȚĂ, O. A. I 226. 3. Tranz. Fig. (Complementul indică un principiu, o teorie, o idee) A apăra cu argumente, a proclama, a afirma cu tărie. Opinia contrară era susținută de căpitanul Corabu. CAMIL PETRESCU, U. N. 9. ♦ A duce o luptă, a lupta (pentru o idee). Starea sănătății obligîndu-mă a asista de departe la luptele ce ai susținut și susții cu atîta demnitate și energie contra neîmpăcaților adversari... ALECSANDRI, S. 10. ♦ A se prezenta la un examen pentru a obține un titlu (pe baza unei lucrări, a unei disertații). Simpaticul amic, după ce a renunțat... a mai susține licența în drept, s-a hotărît a îmbrățișa cariera de cultivator de pămînt. CARAGIALE, O. II 218. 4. Tranz. (Complementul indică o persoană, o organizație social-politică etc.) A ajuta, a întreține cu mijloace materiale. V. subvenționa.Refl. A-și asigura sau a-și cîștiga existența, a se întreține. Erau oameni săraci... cu lucrul mînilor să susțineau și cu lucrul plăteau dările și birul casei. RETEGANUL, P. III 3. 5. Refl. A se ține în picioare, a se menține. Nu se poate susține în poziție verticală și nici nu poate merge nesprijinită de altcineva. PARHON, O. A. I 268. ♦ Fig. A se menține pe poziție, a rezista. (Atestat în forma susținea) Voi aștepta să văd ce face Bem; că dacă el va voi a se susținea, apoi voi fi cu dînsul și mă voi întoarce lîngă el. GHICA, A. 405. – Prez. ind. și: susțíu (BART, S. M. 100). – Variantă: (învechit) susțineá vb. II.

SUSȚINEÁ vb. II. v. susține.

SUSȚÍNE vb. III. 1. tr. A sprijini. ♦ A ține (pe) dedesubt. ♦ A sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. tr. (Fig.) A lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra. 3. tr. (Fig.) A spune, a afirma ceva cu tărie. 4. tr. A ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc. ♦ refl. A-și câștiga existența, a se întreține. 5. refl. A se ține în picioare. ♦ (Fig.) A rezista. [P.i. susțín, conj. -nă, var. susținea vb. II. / lat. sustinere, cf. fr. soutenir, după ține].

SUSȚÍNE vb. I. tr. 1. a sprijini. ◊ a ține (pe) dedesubt. ◊ a sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra. 3. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tărie. 4. a ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc. II. refl. 1. a-și câștiga existența, a se întreține. 2. a se ține în picioare. ◊ (fig.) a rezista. (< lat. sustinere, după fr. soutenir)

A SUSȚÍNE susțín tranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A face să se țină în poziție ridicată (ca să nu se răstoarne); a sprijini. Parii susțin gardul. 2) A ajuta materialicește. 3) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a sprijini. 4) (teză de diplomă, disertație etc.) A prezenta în fața unei comisii sau a unui consiliu (în vederea unei calificări). ◊ ~ un examen a se prezenta la un examen. 5) (urmat de o propoziție complementară) A afirma cu tărie. /<lat. sustinere, fr. soutenir

A SE SUSȚÍNE mă susțín intranz. 1) A se ține în picioare. 2) fig. A-și păstra poziția (socială) de mai înainte; a se menține. /<lat. sustinere, fr. soutenir

susține v. 1. a ținea pe dedesupt: temelia susține clădirea; 2. a menține cu soliditate: oasele susțin cărnurile; 3. a face să subsiste, a nutri: a susține o familie; 4. a îmbărbăta: a susține curajul cuiva; 5. a rezista energic: a susține un atac; 6. a apăra cu argumente: a susține o cauză; 7. a afirma: susțin că...; 8. a se sprijini unul pe altul. [Modelat după fr. = soutenir].

*susțín, -ținút, a -țineá (est) și a -țíne (vest) v. tr. (lat. sustinére, d. susum, sus, și tenere, a ținea. – Se conj. ca țin). Țin, sprijin: temelia susține casa, oasele susțin carnea. Fig. Țin, întrețin, hrănesc, apăr: a susținea familia. Apăr cu dovezĭ, feresc de loviturĭ: a-țĭ susținea drepturile, un prĭeten, o cauză. Rezist: a susținea atacu. Sprijin, ajut: a susținea cu un batalion trupele atacate. Îmbărbătez: credința susține vitejia. Afirm: susțin că așa a fost. Mențin, persist: nu maĭ susțin cele afirmate. Mențin, păstrez: a-țĭ susține renumele, rangu, vocea (a o prelungi cu aceĭașĭ forță), conversațiunea. V. refl. Mă țin deasupra, plutesc: înotătoru, aeronautu se susținea bine. Fig. Mă ajut reciproc: frațiĭ se susțin. – Vulg. supțin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

susținút adj. m., pl. susținúți; f. sg. susținútă, pl. susținúte

susține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. susțin, 2 sg. susții, 1 pl. susținem, 2 pl. susțineți; conj. prez. 3 să susțină; ger. susținând; part. susținut

susține (ind. prez. 1 sg. susțin, conj. susțină)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUSȚINÚT adj. 1. v. ajutat. 2. v. perseverent. 3. continuu, neîntrerupt, statornic, (înv.) nepregetat, nepregetător. (O preocupare ~.) 4. activ, viu. (O campanie ~.)

SUSȚINUT adj. 1. ajutat, ajutorat, ocrotit, protejat, sprijinit, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 3. continuu, neîntrerupt, statornic, (înv.) nepregetat, nepregetător. (O preocupare ~.)

SUSȚÍNE vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a ține. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 3. v. ajuta. 4. v. întreține. 5. a ajuta, a servi, a sluji, a sprijini. (A ~ cauza revoluției.) 6. v. pleda. 7. a sprijini. (A ~ propunerea făcută.) 8. v. patrona. 9. v. însufleți. 10. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 11. v. arăta. 12. a spune. (Ce ~ savantul în această carte?) 13. v. demonstra. 14. v. confirma. 15. v. desfășura. 16. v. da.

SUSȚINE vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stîlp ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a ține. (Vom merge cît ne-or ~ picioarele.) 3. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a se înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig. ) a se propti. (L-a ~ mult în viață.) 4. a (se) hrăni, a (se) întreține, a (se) ține. (El își ~ părinții.) 5. a ajuta, a servi, a sluji, a sprijini. (A ~ cauza revoluției.) 6. a pleda. (A ~ cauza cuiva.) 7. a sprijini. (A ~ propunerea făcută.) 8. a patrona, a sprijini, a tutela. (Cine ~ această acțiune?) 9. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a însufleți, a stimula, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Cine sau ce vă ~ în luptă?) 10. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 11. a arăta, a scrie. (El ~ în articol că...) 12. a spune. (Ce ~ savantul în această carte?) 13. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a proba. (Și-a ~ temeinic ideile.) 14. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 15. a da, a desfășura, a duce, a purta, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerția.) 16. a da. (A ~ mai multe concerte.)

A susține ≠ a nega, a respinge

Intrare: susținut
susținut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • susținut
  • susținutul
  • susținutu‑
  • susținu
  • susținuta
plural
  • susținuți
  • susținuții
  • susținute
  • susținutele
genitiv-dativ singular
  • susținut
  • susținutului
  • susținute
  • susținutei
plural
  • susținuți
  • susținuților
  • susținute
  • susținutelor
vocativ singular
plural
Intrare: susține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • susține
  • susținere
  • susținut
  • susținutu‑
  • susținând
  • susțiind
  • susținându‑
  • susțiindu‑
singular plural
  • susține
  • susțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • susțin
  • susțiu
(să)
  • susțin
  • susțiu
  • susțineam
  • susținui
  • susținusem
a II-a (tu)
  • susții
(să)
  • susții
  • susțineai
  • susținuși
  • susținuseși
a III-a (el, ea)
  • susține
(să)
  • susți
  • susție
  • susținea
  • susținu
  • susținuse
plural I (noi)
  • susținem
(să)
  • susținem
  • susțineam
  • susținurăm
  • susținuserăm
  • susținusem
a II-a (voi)
  • susțineți
(să)
  • susțineți
  • susțineați
  • susținurăți
  • susținuserăți
  • susținuseți
a III-a (ei, ele)
  • susțin
(să)
  • susți
  • susție
  • susțineau
  • susținu
  • susținuseră
subține
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT513)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • susținea
singular plural
  • susțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • susținem
(să)
  • susținem
a II-a (voi)
  • susțineți
(să)
  • susțineți
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

susținut, susținuadjectiv

  • 1. Despre modul, ritmul de desfășurare a unei activități, a unor manifestări: activ, consecvent, constant, neobosit, neîntrerupt, perseverent, stăruitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dezbaterile au avut un ton susținut de seriozitate. SADOVEANU, E. 41. DLRLC
    • 1.1. (Despre natura, stilul unei scrieri, unei compoziții muzicale etc.) Menținut la un nivel înalt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ridicat
      • format_quote Am scris în două zile zece scrisori de afaceri și mi-e capul incapabil... să mai poată turna o scrisoare de un gen susținut. CARAGIALE, O. VII 8. DLRLC
etimologie:
  • vezi susține DEX '09 DEX '98 DN

susține, susținverb

  • 1. tranzitiv A servi de suport (unui lucru). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sprijini
    • format_quote Stăteau amîndoi față în față, în miezul mulțimii, înconjurați de trupuri și glasuri, lîngă un stîlp de fier, din cei care susțineau acoperișul pe deasupra peronului. DUMITRIU, B. F. 110. DLRLC
    • format_quote Sala era naltă, susținută de stîlpi și de arcuri, toate de aur. EMINESCU, N. 6. DLRLC
    • 1.1. A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: ajuta
  • 2. tranzitiv figurat A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Comercianții] își luau angajamentul solemn de a susține candidatura d-lui Tiberie Piscopescu și rugau și pe ceilalți să voteze pe acest distins fiu de comerciant. VLAHUȚĂ, O. A. I 226. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Opinia contrară era susținută de căpitanul Corabu. CAMIL PETRESCU, U. N. 9. DLRLC
    • 3.1. A duce o luptă, a lupta (pentru o idee). DLRLC
      sinonime: lupta
      • format_quote Starea sănătății obligîndu-mă a asista de departe la luptele ce ai susținut și susții cu atîta demnitate și energie contra neîmpăcaților adversari... ALECSANDRI, S. 10. DLRLC
    • 3.2. A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Simpaticul amic, după ce a renunțat... a mai susține licența în drept, s-a hotărît a îmbrățișa cariera de cultivator de pămînt. CARAGIALE, O. II 218. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 4.1. reflexiv A-și câștiga existența; a se întreține singur. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Erau oameni săraci... cu lucrul mînilor să susțineau și cu lucrul plăteau dările și birul casei. RETEGANUL, P. III 3. DLRLC
  • 5. reflexiv A se ține în picioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: menține
    • format_quote Nu se poate susține în poziție verticală și nici nu poate merge nesprijinită de altcineva. PARHON, O. A. I 268. DLRLC
    • 5.1. figurat rar A se menține pe poziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: rezista
      • format_quote Voi aștepta să văd ce face Bem; că dacă el va voi a se susținea, apoi voi fi cu dînsul și mă voi întoarce lîngă el. GHICA, A. 405. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.