SUSȚINUT, -Ă, susținuți, -te, adj. (Despre natura sau ritmul unei activități, al unor manifestări) Constant (pînă la capăt); stăruitor, perseverent. Dezbaterile au avut un ton susținut de seriozitate. SADOVEANU, E. 41. ♦ (Despre natura, stilul unei scrieri) Menținut la un nivel înalt, constant, ridicat. Am scris în două zile zece scrisori de afaceri și mi-e capul incapabil... să mai poată turna o scrisoare de un gen susținut. CARAGIALE, O. VII 8.