2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURMENÁT, -Ă, surmenați, -te, adj. (Despre oameni) Obosit peste măsură; istovit, extenuat. – V. surmena.

SURMENÁT, -Ă, surmenați, -te, adj. (Despre oameni) Obosit peste măsură; istovit, extenuat. – V. surmena.

SURMENÁT, -Ă, surmenați, -te, adj. (Despre oameni sau organe ale corpului lor) Care suferă din cauza surmenajului; obosit peste măsură; istovit, extenuat. Oamenii cu inima surmenată urcă greu pe scară și, ce este mai important, suportă anevoie o boală grea. ANATOMIA 65.

SURMENÁT, -Ă adj. (Despre oameni) Extrem de obosit; istovit, extenuat. [Cf. fr. surmené].

SURMENÁT ~tă (~ți, ~te) Care este obosit peste măsură; istovit; extenuat; epuizat. /v. a surmena

SURMENÁ, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊ Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din fr. surmener.

SURMENÁ, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊ Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din fr. surmener.

SURMENÁ, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni și despre organe ale corpului) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual). Dacă în sarcina inimii cade o muncă nemăsurată, atunci inima se surmenează repede, contracțiile... devin mult mai slabe. ANATOMIA 64. Îngrozitor te-a surmenat noaptea asta, Marine, parc-ai îmbătrînit subit. BARANGA, I. 187. ◊ Tranz. Cred că ți-am mai spus; eu aici nu am nici o curiozitate.Știu... te-ar surmena. Întocmai. M-ar surmena. SEBASTIAN, T. 97.

SURMENÁ vb. I. refl., tr. A (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) istovi, a (se) extenua. [< fr. surmener].

SURMENÁ vb. refl., tr. a (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) extenua. (< fr. surmener)

A SE SURMENÁ mă ~éz intranz. A-și pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a obosi peste măsură; a se istovi; a se extenua; a se epuiza. /<fr. surmener

A SURMENÁ ~éz tranz. A face să se surmeneze. /<fr. surmener

*surmenéz v. tr. (fr. surmener). Storc de puterĭ pin prea mare muncă cu mintea saŭ cu trupu, istovesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surmená (a ~) vb., ind. prez. 3 surmeneáză

surmená vb., ind. prez. 1 sg. surmenéz, 3 sg. și pl. surmeneáză

Intrare: surmenat
surmenat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surmenat
  • surmenatul
  • surmenatu‑
  • surmena
  • surmenata
plural
  • surmenați
  • surmenații
  • surmenate
  • surmenatele
genitiv-dativ singular
  • surmenat
  • surmenatului
  • surmenate
  • surmenatei
plural
  • surmenați
  • surmenaților
  • surmenate
  • surmenatelor
vocativ singular
plural
Intrare: surmena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surmena
  • surmenare
  • surmenat
  • surmenatu‑
  • surmenând
  • surmenându‑
singular plural
  • surmenea
  • surmenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surmenez
(să)
  • surmenez
  • surmenam
  • surmenai
  • surmenasem
a II-a (tu)
  • surmenezi
(să)
  • surmenezi
  • surmenai
  • surmenași
  • surmenaseși
a III-a (el, ea)
  • surmenea
(să)
  • surmeneze
  • surmena
  • surmenă
  • surmenase
plural I (noi)
  • surmenăm
(să)
  • surmenăm
  • surmenam
  • surmenarăm
  • surmenaserăm
  • surmenasem
a II-a (voi)
  • surmenați
(să)
  • surmenați
  • surmenați
  • surmenarăți
  • surmenaserăți
  • surmenaseți
a III-a (ei, ele)
  • surmenea
(să)
  • surmeneze
  • surmenau
  • surmena
  • surmenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)