SURMENA, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni și despre organe ale corpului) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual). Dacă în sarcina inimii cade o muncă nemăsurată, atunci inima se surmenează repede, contracțiile... devin mult mai slabe. ANATOMIA 64. Îngrozitor te-a surmenat noaptea asta, Marine, parc-ai îmbătrînit subit. BARANGA, I. 187. ◊ Tranz. Cred că ți-am mai spus; eu aici nu am nici o curiozitate. – Știu... te-ar surmena. Întocmai. M-ar surmena. SEBASTIAN, T. 97.