7 intrări

Articole pe această temă:

69 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURÍ, suresc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre păr; p. ext. despre oameni) A încărunți. ♦ Tranz. A face sur. – Din sur.

SURÍ, suresc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre păr; p. ext. despre oameni) A încărunți. ♦ Tranz. A face sur. – Din sur.

SURÍ, suresc, vb. IV. Intranz. (Despre păr, p. ext. despre oameni) A încărunți. Tovarășii aceștia ai mei erau oameni tineri încă, dar părul le surise. SADOVEANU, O. V 155. ♦ Tranz. A face să devie sur. În cîteva ore de drum, mașina avea să-l înfunde iarăși în... praful acela dobrogean – care înfundă nările, zgîrie gîtlejul și surește părul. C. PETRESCU, Î. I 4.

SUR, -Ă, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb și negru; cenușiu; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu părul sur (1). ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) Sură de stepă = rasă de taurine indigenă, de culoare cenușie sau vânătă, care prezintă o mare rezistență și pretenții reduse de hrană. 2. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire; încețoșat, tulbure; fig. posomorât, mohorât. 3. (Despre părul oamenilor; p. ext. despre oameni) Cărunt. ♦ Fig. (Rar) Bătrân, străvechi; îndepărtat. – Din bg., sb. sur.

ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Lat. *sira.

ȘÚRĂ1, șuri, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șure] – Din germ. dial. Schur.

ȘÚRĂ1, șuri, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șure] – Din germ. dial. Schur.

ȘÚRĂ2 s. f. v. șiră.

și1 sf [At: GOLESCU, Î. 81 / V: (reg) (2-3) sâ, (1) șu / Pl: șire, (pop) șiri / E: ml *sira < ngr σειρά] 1 (Pop) Grămadă mare de paie1, fân, snopi etc., clădită în formă de prismă și terminată în partea superioară cu o coamă (ascuțită) Si: claie (1), stog, (reg) gireadă. 2 (Atm; îs) ~ra spinării (sau, reg, spatelor) Coloana vertebrală. 3 (Atm; reg; îs) ~ra pieptului Furca (13) pieptului.

șu1 sf [At: (a. 1551) D. BOGDAN, GL. 108 / V: (reg) șira / Pl: ~re, ~ri / E: ger dal Schûr, săs Schyren] 1 (Pop) Clădire anexă într-o gospodărie (rurală), de obicei cu mai multe încăperi, care servește mai ales la depozitarea nutrețului, a cerealelor, a uneltelor agricole etc. sau la adăpostirea vitelor și a cailor Si: (reg) ștalău (2). 2 (Pop; prc) Șopron (1). 3 (Pop; îe) A avea o gură cât o ~ A vorbi mult și zgomotos. 4 (Buc) Prelungire a acoperișului unei case, care servește ca adăpost. 5 (Reg) Strungă (la stână).

SUR, -Ă, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb și negru; cenușiu; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu părul sur (1). ♦ Sură de stepă = rasă de taurine indigenă, de culoare cenușie sau vânătă, care prezintă o mare rezistență și pretenții reduse de hrană. 2. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire; încețoșat, tulbure; Fig. posomorât, mohorât. 3. (Despre părul oamenilor; p. ext. despre oameni) Cărunt. ♦ Fig. (Rar) Bătrân, străvechi; îndepărtat. – Din bg., scr. sur.

ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Din lat. *sira.

SUR, -Ă, suri, -e, adj. 1. (Despre părul sau lîna animalelor) De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb și negru (v. cenușiu); (despre animale și păsări) care are părul, lîna, penele de această culoare. Au dat năvală doi dulăi suri cu căpăținele negre. SADOVEANU, N. F. 38. Miei albi fugeau către izvor Și grauri suri zburau în cete. COȘBUC, P. I 176. Un taur mare cu părul sur. RETEGANUL, P. IV 41. Cucule, pasăre sură, Ce tot cînți la noi pe șură? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 122. ◊ (În contexte figurate) Pe unde Jiul, spumegînd, Își spală coama sură. FRUNZĂ, Z. 30. ♦ (Substantivat) Nume dat unui cal cu părul de culoare intermediară între alb și negru. Pe poarta deschisă, Bîscoveanul trecu în goană pe surul lui costeliv, dar vînos, și se topi în ninsoarea care cădea moale. CAMIL PETRESCU, O. I 9. Surul lui se lăsa ușor pe picioarele dinapoi, ca să lunece în vîlcea printre răchite. id. O. II 143. 2. (Despre stofe, haine) Făcut din lînă sură (1) sau vopsit în această culoare. Îmbrăcămintea sură a oștenilor moldoveni părea întuneric de peșteră între zare și luciul apei. SADOVEANU, N. P. 335. Cei trei văcari, sub niște căciuli uriașe, cu fundul lat, cu sumanele sure aruncate numai pe umăr, ședeau rezemați în ghioagele lor. BART, S. M. 82. Contoșul domnului, sur și lung, cu ceaprazuri de fir, e deschis la piept. ODOBESCU, S. A. 113. 3. (Despre munți) De culoarea cenușie a stîncilor; (despre drumuri) de culoarea mohorîtă a pulberei care le acoperă. Luna-și pierde prin păduri Tainica văpaie... Doarme între munții suri Vechea Borșa-Baie. DEȘLIU, M. 11, De o parte și de alta a drumului sur se înălțau două spinări ușoare de colnic. SADOVEANU, O. I 369. Mă întorc cu fața spre creasta sură. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. 4. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire; încețoșat; tulbure; fig. posomorît, mohorît. Rațele sălbatice treceau în triunghi pe deasupra în văzduhul sur și tăios. DUMITRIU, N. 289. Afară plouă lin din cerul sur. SADOVEANU, O. III 241. Bolta sură ca cenușa, Codrii vinețidorm adînc. TOPÎRCEANU, B. 16. Sură-i sara cea de toamnă. EMINESCU, O. I 83. 5. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. Nu vă uitați că rar mi-i părul Și sur ca sara cea de toamnă. BENIUC, V. 148. Era un bătrîn frumos, falnic, ras proaspăt, cu mustețile sure, răsucite. BART, S. M. 45. Pe prispă o babă bătrînă și zbîrcită, culcată pe un cojoc vechi, sta cu capul ei sur ca cenușa în poalele unei roabe tinere și frumoase. EMINESCU, N. 19. Nu căuta că-s sur, îs verde încă. ALECSANDRI, T. I 68. ♦ Fig. Bătrînicios, șters; searbăd. Moșnegii din Alăutești își aminteau de înfățișarea-i sură, de ochii lui ce iscodeau tăios. GALACTION, O. I 43. ♦ Fig. Vechi, bătrîn. Rîul sfînt ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44.

ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie (mai rar de fîn, de snopi), clădită în formă de prismă și terminată în partea superioară cu o coamă (ascuțită); gireadă. V. claie. Verdele acum albăstrui al lanurilor de porumb, galbenul miriștilor și al șirelor de paie par scăldate într-o lumină tare, aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 292. [Paiele] din șira începută sînt pătrunse de apă. STĂNOIU, C. I. 62. Fînul se vinde în claie și șiră. I. IONESCU, M. 415. 2. (Anat.; în expr.) Șira spinării = coloana vertebrală. Vartolomeu Diaconu simte broboane de sudoare înghețîndu-i pe șira spinării. C. PETRESCU, A. 295. Durerea însă îl copleși curînd, parcă i s-ar fi rupt șira spinării. REBREANU, I. 40. Fiori reci îi trec prin șira spinării. DELAVRANCEA, H. T. 35.

ȘÚRĂ, șuri, s. f. 1. Construcție anexă pe lîngă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. O văd pe mama-n colțul șurii, Așază-ncet merindea-n glugă. GOGA, P. 21. Fundul ogrăzii era o șură mare și pustie. DUNĂREANU, CH. 174. Ce șuri și ocoale pentru boi și va perdea pentru oi... și cîte alte lucruri de gospodări. CREANGĂ, P. 153. ◊ Expr. A avea o gură cît o șură. v. gură (I 3). 2. Șiră de paie, de fîn etc.; gireadă. Șira, șura și, gireada are o bază dreptunghiulară, una din cele două laturi mici sau amîndouă... putînd fi curbe sau jumăți circulare. PAMFILE, A. R. 145. – Pl. și: șure (STANCU, D. 125, ODOBESCU, S. 13.

SUR- Element prim de compunere savantă cu semnificația „super”, „supra”, „peste”, „deasupra”, „în exces”. [< fr. sur-].

SUR- pref. „superior”, „în exces”, „neașteptat”. (< fr. sur-)

SUR2 ~i m. mai ales art. Cal cu părul de culoare cenușie. /<bulg., sb. sur

SUR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoare intermediară între alb și negru; de culoarea cenușii; cenușiu; gri. Costum ~. Pasăre ~ă. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; înnorat; noros. 3) (despre păr) Care este încărunțit; cărunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe în păr; cărunt. /<bulg., sb. sur

ȘÍRĂ ~e f. 1) pop. Grămadă înaltă (de paie, de coceni, de fân etc.) clădită în formă de prismă; scârtă; gireadă. 2): ~a spinării coloana vertebrală. /cf. sir

arată toate definițiile

Intrare: suri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suri
  • surire
  • surit
  • suritu‑
  • surind
  • surindu‑
singular plural
  • surește
  • suriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suresc
(să)
  • suresc
  • suream
  • surii
  • surisem
a II-a (tu)
  • surești
(să)
  • surești
  • sureai
  • suriși
  • suriseși
a III-a (el, ea)
  • surește
(să)
  • surească
  • surea
  • suri
  • surise
plural I (noi)
  • surim
(să)
  • surim
  • suream
  • surirăm
  • suriserăm
  • surisem
a II-a (voi)
  • suriți
(să)
  • suriți
  • sureați
  • surirăți
  • suriserăți
  • suriseți
a III-a (ei, ele)
  • suresc
(să)
  • surească
  • sureau
  • suri
  • suriseră
Intrare: pietroaică-sură
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pietroaică-su
  • pietroaica-su
plural
genitiv-dativ singular
  • pietroaice-sure
  • pietroaicei-sure
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pietroșel-sur
pietroșel-sur substantiv masculin
  • silabație: pie-tro-
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pietroșel-sur
  • pietroșelul-sur
plural
  • pietroșei-suri
  • pietroșeii-suri
genitiv-dativ singular
  • pietroșel-sur
  • pietroșelului-sur
plural
  • pietroșei-suri
  • pietroșeilor-suri
vocativ singular
plural
Intrare: ploșniță-sură
ploșniță-sură substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploșniță-su
  • ploșnița-su
plural
  • ploșnițe-sure
  • ploșnițele-sure
genitiv-dativ singular
  • ploșnițe-sure
  • ploșniței-sure
plural
  • ploșnițe-sure
  • ploșnițelor-sure
vocativ singular
plural
Intrare: sur
sur adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sur
  • surul
  • suru‑
  • su
  • sura
plural
  • suri
  • surii
  • sure
  • surele
genitiv-dativ singular
  • sur
  • surului
  • sure
  • surei
plural
  • suri
  • surilor
  • sure
  • surelor
vocativ singular
plural
Intrare: șiră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • și
  • șira
plural
  • șire
  • șirele
genitiv-dativ singular
  • șire
  • șirei
plural
  • șire
  • șirelor
vocativ singular
plural
șură1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șura
plural
  • șuri
  • șurile
genitiv-dativ singular
  • șuri
  • șurii
plural
  • șuri
  • șurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șură
șură1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șura
plural
  • șuri
  • șurile
genitiv-dativ singular
  • șuri
  • șurii
plural
  • șuri
  • șurilor
vocativ singular
plural
șură2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șura
plural
  • șure
  • șurele
genitiv-dativ singular
  • șure
  • șurei
plural
  • șure
  • șurelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pietroaică-sură

etimologie:

pietroșel-sur

etimologie:

șiră șură

  • 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: claie gireadă scârtă stog săcastru 3 exemple
    exemple
    • Verdele acum albăstrui al lanurilor de porumb, galbenul miriștilor și al șirelor de paie par scăldate într-o lumină tare, aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 292.
      surse: DLRLC
    • [Paiele] din șira începută sînt pătrunse de apă. STĂNOIU, C. I. 62.
      surse: DLRLC
    • Fînul se vinde în claie și șiră. I. IONESCU, M. 415.
      surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Șira spinării = coloana vertebrală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Vartolomeu Diaconu simte broboane de sudoare înghețîndu-i pe șira spinării. C. PETRESCU, A. 295.
      surse: DLRLC
    • Durerea însă îl copleși curînd, parcă i s-ar fi rupt șira spinării. REBREANU, I. 40.
      surse: DLRLC
    • Fiori reci îi trec prin șira spinării. DELAVRANCEA, H. T. 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

șură

  • 1. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: colnă saivan șopron ștalău 3 exemple
    exemple
    • O văd pe mama-n colțul șurii, Așază-ncet merindea-n glugă. GOGA, P. 21.
      surse: DLRLC
    • Fundul ogrăzii era o șură mare și pustie. DUNĂREANU, CH. 174.
      surse: DLRLC
    • Ce șuri și ocoale pentru boi și va perdea pentru oi... și cîte alte lucruri de gospodări. CREANGĂ, P. 153.
      surse: DLRLC
  • 2. Șiră de paie, de fân etc.
    surse: DLRLC sinonime: gireadă un exemplu
    exemple
    • Șira, șura și gireada are o bază dreptunghiulară, una din cele două laturi mici sau amîndouă... putînd fi curbe sau jumăți circulare. PAMFILE, A. R. 145.
      surse: DLRLC

etimologie: