SURI, suresc, vb. IV. Intranz. (Despre păr, p. ext. despre oameni) A încărunți. Tovarășii aceștia ai mei erau oameni tineri încă, dar părul le surise. SADOVEANU, O. V 155. ♦ Tranz. A face să devie sur. În cîteva ore de drum, mașina avea să-l înfunde iarăși în... praful acela dobrogean – care înfundă nările, zgîrie gîtlejul și surește părul. C. PETRESCU, Î. I 4.