15 definiții pentru saivan săivan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAIVÁN, saivane, s. n. 1. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi (sau pentru vite); perdea. 2. (Înv.) Cort deschis, asemănător cu un baldachin, destinat domnului sau înalților demnitari. [Var.: săiván s. n.] – Din tc. sayvan.

SAIVÁN, saivane, s. n. 1. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi (sau pentru vite); perdea. 2. (Înv.) Cort deschis, asemănător cu un baldachin, destinat domnitorului sau înalților demnitari. [Var.: săiván s. n.] – Din tc. sayvan.

SAIVÁN, saivane, s. n. (Și în forma săivan) 1. Adăpost de iarnă pentru oi sau pentru vite; perdea. V. saia3. A găsit penele păsărilor, la o margine de porumbiște, mai la deal de saivane. POPA, V. 23. Scotea apă cu burduful pentru vite și dormea în saivanul lor. SANDU-ALDEA, la CADE. 2. (Învechit) Cort deschis asemănător cu un baldachin, destinat domnitorului sau înalților demnitari. Au făcut popas la o dumbravă... și au stat la prînzare subt săivan. SADOVEANU, Z. C. 328. – Pronunțat: sa-i-. – Variantă: săiván s. n.

SAIVÁN ~e n. 1) Adăpost de iarnă pentru oi sau pentru vite. 2) ist. Cort deschis destinat domnitorului sau înalților demnitari. [Sil. sai-] /<turc. sayvan

saivan n. 1. Mold. adăpost de iarnă, pentru oi; 2. (Dobrogea) magazie de adăpostit șirele de tutun pe timpul umed. [Vechiu-rom. saivan, cort deschis = turc. SAYVAN, lit. umbrar].

saĭván n., pl. e și urĭ (turc. saĭvan, d. pers. saĭeban, umbrar, d. saĭe, umbră; bg. saĭvant, șopron. V. saĭa 3). Umbrar de pînză, cort deschis, baldachin, tendă. Azĭ. Munt. Mold. Dobr. Staul de nuĭele lipite cu lut, de vălătucĭ orĭ de chirpicĭ. Magazie de ținut șirele de foĭ de tutun pe timp ploios. – Și săĭvan și saĭvant. V. saĭa 3, otac.

SĂIVÁN s. n. v. saivan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

saiván (sai-) s. n., pl. saiváne

saiván s. n. (sil. sai-), pl. saiváne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAIVÁN s. (reg.) colniță. (~ pentru oi.)

SAIVÁN s. v. șopron, șură.

SAIVAN s. (reg.) colniță. (~ pentru oi.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

saiván (saiváne), s. n.1. Cort. – 2. (Mold., Dobr.) Șopron. – Var. săivan, seivan. Tc. sayvan (Șeineanu, II, 308), din per. sayeban, cf. bg. saivan.

Intrare: saivan
  • silabație: sai-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saivan
  • saivanul
  • saivanu‑
plural
  • saivane
  • saivanele
genitiv-dativ singular
  • saivan
  • saivanului
plural
  • saivane
  • saivanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săivan
  • săivanul
  • săivanu‑
plural
  • săivane
  • săivanele
genitiv-dativ singular
  • săivan
  • săivanului
plural
  • săivane
  • săivanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)