2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRIMÁRE, suprimări, s. f. Acțiunea de a suprima și rezultatul ei. – V. suprima.

SUPRIMÁRE, suprimări, s. f. Acțiunea de a suprima și rezultatul ei; înlăturare, eliminare, desființare, exterminare.

SUPRIMÁRE s.f. Acțiunea de a suprima și rezultatul ei; înlăturare; nimicire. [< suprima].

SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. – Din fr. supprimer.

SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. – Din fr. supprimer.

SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară (legi, drepturi, libertăți, obiceiuri); a înlătura, a elimina. Sonia Viișoreanu vorbea repede, cu un imperceptibil accent peltic, pe care nu izbutise să-l suprime definitiv cursurile laborioase ale «Conservatorului de artă dramatică și declamațiuni». C. PETRESCU, C. V. 206. ♦ (Rar) A omorî, a extermina. 2. A desființa (posturi, locuri). Chiar azi am vorbit cu patronul. Ai auzit cum zbiera? El vrea să suprime locuri, nu să mai facă angajamente. C. PETRESCU, C. V. 133. Cu regret trebuie să te anunț că postul dumitale are să fie suprimat pe ziua de 1 aprilie. CARAGIALE, M. 226. ♦ (Impropriu, complementul indică o persoană) A scoate din funcție, a pune în disponibilitate. Ce stai așa pe gînduri?Eu? pe gînduri? – Nu cumva te-a suprimat și pe dumneata? CARAGIALE, M. 224. ♦ (Cu privire la publicații periodice) A interzice apariția. Se întreprinse publicarea unei foi literare... dar... ideile noastre nu erau gustate de un guvern care... luînd drept pretext o nevinovată poveste, sub cuvînt că atacăm religiunea, suprimă foaia. NEGRUZZI, S. I 335. 3. A înlătura (ceva), a renunța (la ceva); a șterge, a elimina. Suprimase cafeaua cu lapte, chiflele cu unt, dejunul copios, iar dimineața o deschidea cu un sfert de oră de gimnastică. C. PETRESCU, C. V. 142. ◊ Refl. pas. S-a sculat odată din pat; i s-au suprimat brusc doctoriile. CARAGIALE, O. VII 88.

SUPRIMÁ vb. I. tr. 1. A interzice; a nimici; a înlătura. ♦ A face să dispară. ♦ (Fam.) A omorî, a ucide; a extermina. 2. A da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. A renunța (la ceva); a elimina. [P.i. suprím. / < fr. supprimer, cf. lat. supprimere].

SUPRIMÁ vb. tr. 1. a interzice; a nimici; a înlătura. ◊ a face să dispară. ◊ (fam.) a ucide; a extermina. 2. a da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. a renunța (la ceva); a elimina. (< fr. supprimer, lat. supprimere)

A SUPRIMÁ suprím tranz. 1) (posturi, drepturi, legi) A face să nu mai existe; a face să nu mai aibă efect legal; a lichida; a elimina. 2) (alimente, mărfuri etc.) A scoate din întrebuințare. 3) (cuvinte, pasaje de text) A face să nu mai figureze; a scoate. 4) (publicații) A împiedica să apară sau a face să înceteze de a mai apărea. ~ un articol. ~ o revistă. [Sil. su-pri-] /<fr. supprimer, lat. supprimere

suprimà v. 1. a desființa: a suprima un impozit, un ziar; 2. a face să dispară: a suprima un act; 3. a trece sub tăcere: a suprima sfârșitul discursului.

*supresiúne f, (lat. suppressio. V. presiune). Acțiunea de a suprima. – Și suprimare.

*suprím, a -á v. tr. (fr. supprimer, d. lat supprimere. V. comprim). Desființez: a suprima un bir, un ziar, o funcțiune. Șterg, înlătur, eliminez: a suprima niște versurĭ. Fig. Fam. Ucid: anarhiștiĭ aŭ suprimat mulțĭ oamenĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

suprimáre (su-pri-) s. f., g.-d. art. suprimắrii; pl. suprimắri

suprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. suprimării; pl. suprimări

suprimá (a ~) (su-pri-) vb., ind. prez. 3 suprímă

suprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. suprím


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPRIMÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. dispariție. 3. eliminare, înlăturare, scoatere. (~ condimentelor din alimentație.) 4. v. abrogare. 5. v. abolire. 6. v. lichidare. 7. v. înlăturare. 8. interzicere, suspendare. (~ apariției unei reviste.) 9. desființare. 10. (înv.) supresiune. (~ unei subvenții.) 11. v. omorâre.

SUPRIMARE s. 1. anulare, eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 2. cădere, dispariție, (înv.) supresiune. (~ vocalelor finale.) 3. eliminare, înlăturare, scoatere. (~ condimentelor din alimentație.) 4. (JUR.) abrogare, anulare, desființare, infirmare, invalidare. (~ unui act normativ.) 5. (JUR.) abolire, desființare, (pop.) ștergere, (înv.) abolițiune. (~ monarhiei.) 6. desființare, lichidare, stîrpire. (~ abuzurilor.) 7. eliminare, îndepărtare, înlăturare. (~ cauzelor răului.) 8. interzicere, suspendare. (~ apariției unei reviste.) 9. desființare. (~ unui post.) 10. (înv.) supresiune. (~ unei subvenții.) 11. asasinare, omorîre, ucidere, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătură, (fam. fig.) achitare, lichidare. (~ unei persoane.)

SUPRIMÁ vb. 1. v. anula. 2. a elimina, a înlătura, a scoate, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 3. v. abroga. 4. v. aboli. 5. v. lichida. 6. v. înlătura. 7. a interzice, a suspenda. (A ~ revista.) 8. v. desființa. 9. v. omorî.

SUPRIMA vb. 1. a anula, a elimina, a înlătura, a scoate, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a elimina, a înlătura, a scoate, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 3. (JUR.) a abroga, a anula, a desființa, a infirma, a invalida, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.) 4. (JUR.) a aboli, a desființa, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.) 5. a desființa, a lichida, a stîrpi. (~ abuzurile.) 6. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A ~ cauza răului.) 7. a interzice, a suspenda. (A ~ revista.) 8. a desființa. (A ~ un post.) 9. a asasina, a omorî, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfîrși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvîrși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SUBLATA CAUSA, TOLLITUR EFFECTUS (lat.) dacă se suprimă cauza, dispare efectul – Adagiu din dreptul roman. Efectele juridice dispar o dată cu dispariția cauzei care le-a generat. În sens mai larg, nu există cauză fără efect.

Intrare: suprimare
suprimare substantiv feminin
  • silabație: -pri-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suprimare
  • suprimarea
plural
  • suprimări
  • suprimările
genitiv-dativ singular
  • suprimări
  • suprimării
plural
  • suprimări
  • suprimărilor
vocativ singular
plural
Intrare: suprima
  • silabație: -pri-
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suprima
  • suprimare
  • suprimat
  • suprimatu‑
  • suprimând
  • suprimându‑
singular plural
  • supri
  • suprimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suprim
(să)
  • suprim
  • suprimam
  • suprimai
  • suprimasem
a II-a (tu)
  • suprimi
(să)
  • suprimi
  • suprimai
  • suprimași
  • suprimaseși
a III-a (el, ea)
  • supri
(să)
  • suprime
  • suprima
  • suprimă
  • suprimase
plural I (noi)
  • suprimăm
(să)
  • suprimăm
  • suprimam
  • suprimarăm
  • suprimaserăm
  • suprimasem
a II-a (voi)
  • suprimați
(să)
  • suprimați
  • suprimați
  • suprimarăți
  • suprimaserăți
  • suprimaseți
a III-a (ei, ele)
  • supri
(să)
  • suprime
  • suprimau
  • suprima
  • suprimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)