2 intrări
18 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBSTITUT, (1) substituți, s. m., (2) substitute, s. n. 1. S. m. Persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții. ◊ Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad. 2. S. n. Produs, obiect etc. care înlocuiește alt produs, alt obiect etc., având (aproximativ) același rol. ♦ Semn, imagine, notație etc. folosite pentru a desemna o noțiune cu aceeași semnificație. – Din fr. substitut, lat. substitutus.
substitut [At: IORGOVICI, O. 69/21 / V: (îvr) ~tăt~, sups~ / Pl: ~uți, ~e / E: lat substitutus, fr substitut] 1-2 sm, a (Persoană) care suplinește pe titularul unei funcții publice în caz de absență Si: locțiitor. 3-4 sm, a (Spc; în vechea organizare judecătorească) (Magistrat) care înlocuia pe procuror sau pe procurorul general Vz supleant. 5 sn Obiect, produs etc. care înlocuiește un alt obiect sau un alt produs, îndeplinind (aproximativ) același rol Si: substituent (1). 6 sn Semn, imagine, notație etc. folosite pentru a desemna o noțiune cu aceeași semnificație Si: substituent (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTITUT, substituți, s. m. Persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții. ♦ Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad. – Din fr. substitut, lat. substitutus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SUBSTITUT, substituți, s. m. Locțiitor de titular. ◊ (În vechea organizare judecătorească; în expr.) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistratul care avea acest grad. Substitut de comisar regal = magistrat care, într-un tribunal militar, ținea locul comisarului regal. Colonelul... dă cuvîntul substitutului de comisar regal. PAS, Z. IV 118.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTITUT s.m. 1. Cel care ține locul titularului. ◊ (În trecut) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat avînd acest grad; substitut de comisar regal = magistrat într-un tribunal militar care ținea locul comisarului regal. ♦ Ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. Produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. [Cf. fr. substitut, lat. substitutus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTITUT s. m. 1. cel care ține locul titularului. ◊ ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substitut m. magistrat însărcinat de a înlocui la parchet pe procurorul general.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*substitút m. (lat. substitutus, substituit). Pus în loc, înlocuitor. Acela care ține locu procuroruluĭ absent: substitut de procuror.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substătut a vz substitut
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
supstitut sm vz substitut
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
substitut1 (element) s. n., pl. substitute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
substitut2 (persoană) (înv.) s. m., pl. substituți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
substitut1 (persoană) (înv.) s. m., pl. substituți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*substitut2 (element) s. n., pl. substitute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substitut s. m., pl. substituți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUBSTITUT s. 1. v. locțiitor. 2. v. înlocuitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBSTITUT s. 1. locțiitor, (înv.) supleant, vechil. (~ al cuiva într-un post.) 2. înlocuitor, substituent. (Un bun ~ al bumbacului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SUBSTITUT (SUBSTITUENT) s. m. (cf. fr. substitut, lat. substitutus): element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic cu care are proprietăți asemănătoare. Se spune astfel curent despre pronume că este s. substantivului.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substitut, substituțisubstantiv masculin
- 1. Persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: locțiitor
- 1.1. Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.2. Substitut de comisar regal = magistrat care, într-un tribunal militar, ținea locul comisarului regal. DLRLC DN
- Colonelul... dă cuvîntul substitutului de comisar regal. PAS, Z. IV 118. DLRLC
-
-
etimologie:
- substitut DEX '09 DEX '98 DN
- substitutus DEX '09 DEX '98 DN
substitut, substitutesubstantiv neutru
- 1. Produs, obiect etc. care înlocuiește alt produs, alt obiect etc., având (aproximativ) același rol. DEX '09 DNsinonime: înlocuitor
- 1.1. Semn, imagine, notație etc. folosite pentru a desemna o noțiune cu aceeași semnificație. DEX '09
-
- 2. Element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent. MDN '00sinonime: substituent
etimologie:
- substitut DEX '09 DEX '98 DN
- substitutus DEX '09 DEX '98 DN