SUBSTITUT, substituți, s. m. Locțiitor de titular. ◊ (În vechea organizare judecătorească; în expr.) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistratul care avea acest grad. Substitut de comisar regal = magistrat care, într-un tribunal militar, ținea locul comisarului regal. Colonelul... dă cuvîntul substitutului de comisar regal. PAS, Z. IV 118.