13 definiții pentru substitut (persoană) substătut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBSTITÚT, (1) substituți, s. m., (2) substitute, s. n. 1. S. m. Persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții. ◊ Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad. 2. S. n. Produs, obiect etc. care înlocuiește alt produs, alt obiect etc., având (aproximativ) același rol. ♦ Semn, imagine, notație etc. folosite pentru a desemna o noțiune cu aceeași semnificație. – Din fr. substitut, lat. substitutus.

substitut [At: IORGOVICI, O. 69/21 / V: (îvr) ~tăt~, sups~ / Pl: ~uți, ~e / E: lat substitutus, fr substitut] 1-2 sm, a (Persoană) care suplinește pe titularul unei funcții publice în caz de absență Si: locțiitor. 3-4 sm, a (Spc; în vechea organizare judecătorească) (Magistrat) care înlocuia pe procuror sau pe procurorul general Vz supleant. 5 sn Obiect, produs etc. care înlocuiește un alt obiect sau un alt produs, îndeplinind (aproximativ) același rol Si: substituent (1). 6 sn Semn, imagine, notație etc. folosite pentru a desemna o noțiune cu aceeași semnificație Si: substituent (2).

SUBSTITÚT, substituți, s. m. Persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții. ♦ Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad. – Din fr. substitut, lat. substitutus.

SUBSTITÚT, substituți, s. m. Locțiitor de titular. ◊ (În vechea organizare judecătorească; în expr.) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistratul care avea acest grad. Substitut de comisar regal = magistrat care, într-un tribunal militar, ținea locul comisarului regal. Colonelul... dă cuvîntul substitutului de comisar regal. PAS, Z. IV 118.

SUBSTITÚT s.m. 1. Cel care ține locul titularului. ◊ (În trecut) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat având acest grad; substitut de comisar regal = magistrat într-un tribunal militar care ținea locul comisarului regal. ♦ Ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. Produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. [Cf. fr. substitut, lat. substitutus].

SUBSTITÚT s. m. 1. cel care ține locul titularului. ◊ ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus)

substitut m. magistrat însărcinat de a înlocui la parchet pe procurorul general.

*substitút m. (lat. substitutus, substituit). Pus în loc, înlocuitor. Acela care ține locu procuroruluĭ absent: substitut de procuror.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

substitút1 (persoană) (înv.) s. m., pl. substitúți

substitút s. m., pl. substitúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBSTITÚT s. 1. v. locțiitor. 2. v. înlocuitor.

SUBSTITUT s. 1. locțiitor, (înv.) supleant, vechil. (~ al cuiva într-un post.) 2. înlocuitor, substituent. (Un bun ~ al bumbacului.)

Intrare: substitut (persoană)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • substitut
  • substitutul
  • substitutu‑
plural
  • substituți
  • substituții
genitiv-dativ singular
  • substitut
  • substitutului
plural
  • substituți
  • substituților
vocativ singular
  • substitutule
  • substitute
plural
  • substituților
substătut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

substitut (persoană) substătut

  • 1. Persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: locțiitor, -oare
    • 1.1. Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Substitut de comisar regal = magistrat care, într-un tribunal militar, ținea locul comisarului regal.
      surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Colonelul... dă cuvîntul substitutului de comisar regal. PAS, Z. IV 118.
        surse: DLRLC

etimologie: